O perioada foarte agitata pentru mine, cu examene de final de an si multa, foarte multa munca. Se petrec atatea lucruri grozave in fiecare zi, incat pana si ragazul de a scrie aici e alocat unor scopuri mult mai importante.
Acum realizez cat de mult conteaza sa fii ocupat pana peste cap cu lucruri care merita, de pe urma carora vei avea de profitat cu adevarat.
Sentimentul ca faci ceva util si ca nu iti irosesti timpul, irosindu-ti sansele…
Poate că în contextul economic actual, gândul că facem parte din marea familie europeană nu e atât de încântător, însă merită să recunoaştem că nu e deloc de lepădat faptul că avem acest drept.
Şi când spun asta, mă gândesc în primul rând la situaţia mea: dacă România nu ar fi fost în Uniunea Europeană, eu nu aş fi avut acum atâtea drepturi şi nu mi-aş fi permis niciodată să studiez în Londra.
E-adevărat, suntem români şi adesea numai pentru asta trebuie să muncim de două ori mai greu pentru a demonstra cât suntem de buni, însă poate că asta face parte din datoria noastră faţă de Europa: să demonstrăm că merităm tot ce am primit şi că putem să ne schimbăm, atât imaginea negativă, cât şi obiceiurile proaste.
La mulţi ani, Europa! La mulţi ani, Romania!
● Nu & Apa neagrã, Omag, Lollipop Shop, 2008.
Pînã nu de mult, mi se pãrea caraghioasã Regina Angliei. Eram monarhist (britanic!), dar “imaginea” acestei monarhii – nu prea vechi, la urma urmei… – era totally uncool; simþeam, influenþat poate de modelul Prinþesei Diana, cã imaginea aceasta trebuie “upgradatã”, garderoba (acele pãlãriuþe, acele gentuþe… oh, my God!) schimbatã, pe scurt: brand-ul rebranduit. Elisabeta II a mers mai departe, surdã la cool, credincioasã unei devize beton: “Never explain, never complain” (nu explica ºi nu te plînge). ªi n-a explicat, ºi nu s-a plîns: nu a dat, în viaþa ei, nici un interviu! (A fãcut-o, în locul ei, “Lady Di”, mai mult decît ar fi trebuit…) Acum, cã a împlinit 80 de ani, inegalabila “granny naþionalã” a dat un bal la care a invitat toþi octogenarii nãscuþi în aceeaºi zi cu ea, a ieºit în bãtãtura din faþa castelului ca sã dea mîna cu supuºii – cu aceleaºi pãlãriuþe, aceleaºi gentuþe ºi-acelaºi zîmbet echidistant… Telejurnalele din toatã lumea au dat (aceleaºi) imagini cu Ea cãlãrind, vorbind cu cîinii personali, înclinîndu-se la trecerea convoiului mortuar al Prinþesei. Pare distantã ºi depãºitã – dar am vãzut-o, printre filmuleþele de arhivã scoase cu acest prilej, cum, încã tînãrã, participa din toatã inima la o cursã la Ascot, dînd din mîini ca o majoretã pentru a-ºi îndemna calul sã cîºtige! ªi nu mi s-a mai pãrut nici caraghioasã, nici depãºitã. Ea e cea mai reuºitã imagine a monarhiei britanice: cînd totul o ia razna, începînd cu familia, a-þi menþine calmul ºi-a nu ceda sirenelor tabloide este aproape eroic. Poate cã, într-adevãr, garderoba Reginei lasã de dorit; dar comportamentul Ei, nu. “Never”. Way to go, Liz!
Nu ştiu cât de sănătoşi la cap sunt cei care îşi petrec viaţa obsedaţi de ideea că suntem urmăriţi, că totul e o conspiraţie mondială, că nu mai avem parte de libertate şi zilele Armaghedonului ne-au ajuns din urmă. Nu ştiu nici eu şi tare am impresia că nu ştiu nici ei!
Se pare că paranoia conspiraţiilor la tot pasul a dat naştere unor monştri de prostie omenească. De la paşapoartele biometrice, la revoluţia din Moldova şi până la gripa porcină, totul are o conotaţie negativă, totul e plănuit, forţele întunericului lucrează, lovesc în sfânta integritate a celor cu adevărat duhovniceşti, îndemnându-i să atragă atenţia asupra marelui pericol ce ne paşte.
Ce e şi mai ciudat, e faptul că lumea citeşte astfel de aberaţii cretinoide! Nu, normalitatea nu mai prinde, însă scandalul, aberaţiile apocaliptice şi interminabilele conspiraţii… prind, prind foarte bine la publicul slab de înger.
Articole precum “Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii“, “1 MAI, ziua celebrării Walpurgis, a înfiinţării ordinului iluminatilor, a stângii şi internaţională a muncii“, sau “Dedesubturile sinodului” al 8-lea” sunt numai câteva exemple de genul ăsta.
Care e sensul acestor poveşti nemuritoare? Câtă relevanţă poate avea un discurs care serveşte etern-reîncălzita ciorbă a conspiraţiilor americane, evreieşti, catolice sau masonice, împotrivă sfântului şi dreptului neam românesc? La ce bun, că nu înţeleg?
În orice caz, asta spune multe despre cât de fanatici pot deveni unii oameni, folosindu-se de argumente religioase sau naţionaliste. Nimănui nu foloseşte, dar ce mai contează… totul e o mare conspiraţie!
Da da, evreii sunt de vina, ei au creat OTV`ul, McDonalds si cipul cu circuit integrat si acum planuiesc sa creeze Noul Ordin al cartitei soare rusesti… Macar tre sa recunosti ca ii distractiv sa vezi cat de departe pot merge unii cu teoriile lor:))
Recent am citit un articol anti Zeitgeist. Extraordinar. A pus conspiratiunea si teoria ei pe butuci. Asa mai merge.
dar nu au oare farmecul lor toate aceste teorii ale conspiratiei? Nu hranesc ele imaginatia si nu omoara plictiseala omului care nu se mai poate decat plictisi? Eu zic sa le trecem la categoria “literatura indoielnica” si sa le dam pace
amin!
teoria conspiratiei nu cere mult neuron si da impresia de acces la informatie importanta. normal sa prinda, mai ales daca se muleaza pe ideea cu ’suntem asa pentru ca toata lumea ne lucreaza, altfel eram elvetieni’.
Palatul lui Minos, Knossos, Creta
Frescă reprezentând un toreador
Muzeul Naţional de Arheologie, Atena. Imagine prin bunavoinţa Bridgeman Art Library
Civilizaţia minoană a înflorit între c. 3000 – 1100 î. Hr. Palatul lui Minos din Knossos, în Creta, a fost unul din cele trei palate construite de această civilizaţie şi a fost distrus, alături de palatele de la Phaistos şi Mallia, în timpul unui cutremur în c. 1700 î. Hr. După ce au fost reconstruite, palatele vor fi distruse de un nou cutremur, în c. 1450 î. Hr., ceea ce va marca sfârşitul acestei civilizaţiei, teritoriul fiind ocupat mai apoi de civilizaţia miceană.
A sosit, a sosit, a debarcat şi în capitala britanică… gripa porcină e aici. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi pare sincer rău pentru cei care s-au ales cu acest nou tip de gripă sau care au murit din cauza ei.
Însă, pe undeva, nu e oare acesta scenariul pe care l-au tot pus pe ecran producătorii filmelor 28 Days Later, Land Of The Dead sau Outbreak? Ideea de bază e că infecţiile şi viruşii se pot adapta foarte uşor de la specie la specie şi la fel ca oricare alt virus, se vor răspândi. Şi se vor răspândi cu rapiditate.
La fel ca mulţi alţii, nu am aflat despre noul tip de gripă decât lunea trecută. E interesant câtă panică a creat de-atunci vestea asta. Iar cuvântul pandemie e pomenit tot mai des…
Cu câţiva ani în urmă, am avut de-a face cu ameninţarea gripei aviare, înainte de asta a fost boala vacii nebune şi toate astea într-o perioadă în ameninţarea unui război biologic iminent a fost tot timpul prezentă.
Ca şi când toate astea nu ar fi îndeajuns, deja se găsesc persoane convinse că resimt simptomele gripei, ceea ce e foarte posibil să fie total neadevărat. Însă face parte din procesul de formare a unei isterii în masă.
Mă gândesc la cei care s-au întors din Mexic sau care nu au ajuns încă acolo. Zilele trecute, ziarele pomeneau un cuplu foarte supărat pentru că zborul lor spre Mexic fusese anulat.
O reacţie mai mult decât idioată! Zborurile spre Mexic au fost anulate pentru un motiv foarte bun: poate că tu vrei să mergi într-o ţară în care gripa porcină îşi face de cap, însă ce se va întâmpla când te vei întoarce de acolo? De ce trebuie să fie supuşi şi alţii riscului de a se îmbolnăvi doar pentru că tu ai avut chef de plajă la Cancun?
Într-adevăr, dacă e să privim lucrurile din perspectiva rapidităţii cu care noul virus s-a răspândit, lucrurile nu arată prea bine. Însă, totuşi, putem trage aer în piept fără să ne fie frică şi încă nu e momentul să ne panicăm.
Încă…
Dacă festivalurile de muzică din Marea Britanie nu sunt îndeajuns pentru o vară trăită la maxim, iată şi câteva opţiuni pentru festivalurile care vor avea loc în restul Europei:
Quart
Când: 30 Iunie – 4 Iulie
Unde: Kristiansand, Norvegia
Cine: Slash & Friends, Black Eyed Peas, Marilyn Manson, Placebo, Korn, Chris Cornell
Biletele: Pentru întregul weekend, 2250 coroane (226 €); Biletul pentru o singură zi, 750 coroane (75 €);
Site: quart.no
Roskilde
Când: 2-5 Iulie
Unde: Roskilde, Danemarca
Cine: Coldplay, Amadou & Mariam, Lily Allen, Eagles Of Death Metal, Fleet Foxes, Yeah Yeah Yeahs, Kanye West
Biletele: De la 1785 coroane (211 €);
Pretioase informatii… pare sa sune bine festivalul din Spania, Benicassim…
Ai uitat ceva…. http://www.szigetfestival.ro/ 8->
Calvin Harris, supranumit şi „Stouffer”, este cântăreţ şi compozitor din Scoţia, născut la 17 ianuarie 1984. Genurile compoziţiilor sale includ muzica electronică, disco, pop şi new wawe, albumele sale fiind produse sub egida Sony BMG şi EMI Music Publishing.
Vorbind despre viaţa sa de dinainte de a cunoaşte succesul, Harris notează pe site-ul personal: „Calvin Harris invented disco. No, Calvin Harris reinvented disco. He was Marks & Spencers’ champion shelf-stacker two years running. He made his debut album fuelled by chicken breast fillets.”
Calvin Harris debutează pe piaţa muzicală la 21 de ani, cu piesele „Da Bangos” şi „Brighter Days”. În 2006 semnează contractele cu EMI (pentru distribuţia albumelor) şi Sony BMG (pentru înregistrarea albumelor), după ce muzica sa a fost descoperită pe reţeaua de socializare MySpace.
Primul său album, „I Created Disco”, a apărut pe 29 iunie 2007. Albumul conţine puternice influenţe ale muzicii din anii ´80, fiind promovat ulterior într-un turneu în Marea Britanie. Piesele „Acceptable in the ´80s” şi „The Girls” vor intra curând în Top 10 în Marea Britanie, unde se vor menţine peste cincisprezece săptămâni.
Calvin Harris a colaborat cu Kylie Minogue, având şansa de a produce piesele „In My Arms” şi „Heart Beat Rock” de pe albumul „X”. De asemenea, a colaborat şi cu rapperul britanic Dizzee Rascal, la elaborarea piesei „Dance Wiv Me”, care a atins curând prima poziţie în topurile britanice. Totodată, lui Harris i-a fost propusă colaborarea cu Lady Gaga, pe care a refuzat-o.
În aprilie 2009, Calvin Harris a lansat single-ul „I’m Not Alone”, de pe noul său album, care va fi promovat printr-un turneu ce va cuprinde Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Olanda şi Statele Unite.
Harris a fost nominalizat în diferite competiţii de gen la categoriile „Best Electronic Artist or DJ”, „Best Breakthrough Artist”, „Best British Single” şi a câştigat distincţiile pentru cel mai bun remixer (2009, The Music Producers Guild Awards) şi „Best Dancefloor Filler” (2009, NME Awards).
Site-ul personal al artistului, calvinharris.tv
Profilul de pe MySpace, aici
Mai jos, videoclipul piesei „I’m Not Alone”:
E uşor de înţeles faptul că în viaţă, nimic nu e întâmplător. Lucrurile nu ni se întâmplă pur şi simplu, de la sine; sunt efectele deciziilor şi alegerilor pe care le facem. Suntem influenţaţi de o serie de factori, ne vedem constrânşi să vedem lucrurile în funcţie de posibilităţile momentului, însă, în definitiv, modul în care ştim să alegem şi să identificăm cele mai bune opţiuni posibile ne va marca în mod decisiv viitorul.
Suntem îndrumaţi de puterea aspiraţiilor noastre şi vrem să credem că vom avea parte de ceva special. Totuşi, în viaţă nimic nu e gratuit şi lucrurile consistente, valorile care persistă, trebuie obţinute prin muncă, prin efort şi putere de caracter.
Ne făurim propriile idealuri, facem tot ceea ce credem că e mai bine pentru a le aduce la viaţă, renunţăm la ceva pentru a avea altceva mai bun, călăuziţi fiind în toate de puterea gândului că nimic nu e prea dificil, că nimic nu e imposibil atunci când înveţi să priveşti lucrurile prin prisma ţelului final.
A-ţi trăi visul, a crede în idealurile tale, mai ales când nimeni nu pare să înţeleagă unde vrei să ajungi… iată ce înseamnă să fii cu picioarele pe pământ: nu e suficient să îţi doreşti sau să visezi cu ochii deschişi, trebuie să munceşti, să cauţi, să întrebi, să fii mereu pregătit pentru ceva nou, să nu uiţi de unde ai plecat, să faci ceea ce trebuie să faci şi mai ales să nu uiţi unde trebuie să ajungi…
Stefan is discussing. 
Stefan 8:03 am on iunie 29, 2009 Permalink
Da e frumos sa fii ocupat cu chestii care merita sa iti ocupe timpul. Felicitari! Probabil ca am trecut si eu pentru o perioada scurta prin asa ceva. Acum insa experimentezceva foarte stresant: ubicuitatea pentru un om slab si foarte limitat. Chinuit cu doua locuri de munca, neputand renunta la vreunul dintre ele si primind apostrofari de la sefi, care din punctul lor de vedere au dreptate. Uneori astept vesnica odihna sau un pic de amfetamina revigoranta.