Unde ţi-ai depune banii?

Când vine vorba de bănci şi servicii financiare, nu cred că mai e nevoie să adaug că fiecare dintre noi simte fiori reci pe şira spinării şi cu atât mai mult acum, în plină criză financiară, strârnită tocmai de politicile ineficiente ale marilor corporaţii bancare ale Occidentului. Într-un asemenea climat de instabilitate, e perfect normal să te întrebi dacă mai poţi avea măcar 1% încredere în bănci şi serviciile pe care le oferă. Să fim clari: băncile pun la cale construcţii financiare dintre cele mai parşive nu pentru binele prostimii care cotizează, ci pentru propriul profit. O realitate de neschimbat, nu e nimic deosebit în asta, o ştim cu toţii. Poate că e o exprimare prea dură, dar în esenţă, aşa stau lucrurile?
Şi atunci, ce e de făcut? Unde să îţi depui banii când coloşii bancari ai lumii cad unul după celălalt? E mai potrivit sau ar fi bine să cotizezi într-o bancă mică, de tip cooperatist, de la care să primeşti la sfârşit de an dividende? Sau, la cum arată piaţa imobiliară în prezent, e mai inspirat să îţi investeşti banii într-o casă sau apartament şi să aştepţi câţiva ani până când preţurile vor atinge din nou cote astronomice?
Nimeni nu poate oferi răspunsuri sigure la astfel de întrebări. Poate că singurul lucru care rămâne de făcut într-o asemenea perioadă e să acumulezi capital, să munceşti din greu şi să strângi bani, pentru că după cum se învârt lucrurile, ne aşteaptă câţiva ani grei. Şi aşa, nimic nu e sigur şi tot ce ai câştigat în cinci ani îşi poate pierde valoarea în două minute…

The Killers, Human

După agitaţie zilei care a trecut, nu e deloc greşit să îţi rezervi patru minute de relaxare cu muzică bună. Recomandarea mea: “The Killers” şi piesa “Human” (lansată în septembrie 2008). Ce părere ai?

Drumul fiecăruia

Nu e nimic deosebit, nimic nou sau nemaiauzit atunci când spun că odată ce anii trec, omul se transformă, experimentează noi situaţii de viaţă, apar noi oportunităţi sau momente de răscruce în viaţa fiecăruia, elemente care favorizează un parcurs propriu al vieţii pentru fiecare dintre noi. Mai devreme sau mai târziu, fiecare decide pentru el însuşi, e nevoit să decidă ce e de făcut pe mai departe, alegeri legate în mare măsură de şcolile urmate, de nevoile financiare sau de oportunităţile momentului.
E interesant să mă gândesc la anii de liceu, de pildă, când, încă în şcoală fiind, nimeni nu făcuse încă decizii fundamentale pentru restul vieţii, pentru că timpul avea încă răbdare. Însă anii au trecut şi fiecare a pornit pe drumul propriu, tocmai pentru că primul semn al maturizării e să realizezi că trebuie să faci ceva pentru tine şi pentru viitorul tău şi să înveţi să nu mai depinzi sau să aştepţi ajutor din exterior.
Şi mă întreb: câte din aceste decizii de viaţă sunt cu adevărat cele dorite de fiecare? Câţi dintre noi sunt cu adevărat împliniţi în urma deciziilor luate? Poate ştii cineva cu adevărat că viaţa pe care a ales-o e cea mai potrivită pentru el însuşi şi îl face cu adevărat fericit?
Întrebări la care fiecare trebuie să îşi răspundă la un moment dat. Poate că nimeni nu poate spune cu certitudine că alegerile pe care le-a făcut sunt cele mai bune. Şi cred că nici nu contează atât de mult, atâta timp cât te simţi împlinit din toate punctele de vedere şi ştii că tot ce faci îţi va permite să trăieşti o viaţă mai bună.

Dezvelirea statuii Reginei-Mamă

Cu două zile în urmă, în Londra a fost dezvelită statuia Reginei-Mamă, în prezenţa Reginei Elisabata a II-a şi a familiei regale. Statuia o reprezintă pe Regina-Mamă în hainele ordinului Garter, alături de soţul său, regele George al VI-lea şi predecesorul actualei Regine, costul întregului ansamblu depăşind 2 milioane de lire.

Trei imagini, mai jos:

Unora le place “Family Guy”

Ca de obicei, Stewie e in febra creatiei si se straduieste sa compuna un cantec de dragoste pentru Susie Swanson. Moment foarte potrivit pentru Brian, care scoate in evidenta cat de banal e sa compui un cantec care sa poarte numele unei fete. Episodul 138, sezonul 8:

Suntem o generaţie de sacrificiu?

Nu poţi să realizezi ce înseamnă cu adevărat ca ţara ta să fie membră a Uniunii Europene decât atunci când ajungi să beneficiezi de toate oportunităţile pe care un asemenea statut ţi le poate conferi.Liberatea de a te deplasa dintr-o ţară în alta, uşurinţa cu care poţi studia într-o ţară străină sau poţi obţine o bursă la fel ca şi orice alt tânăr din respectiva ţară, dreptul de a primi servicii medicale gratuite şi multe alte drepturi pe care le deţinem ca ţară membră în U. E., nu sunt deloc de neglijat şi sunt extrem de importante, tocmai pentru că îţi uşurează foarte mult existenţa.

Însă sunt multe lucruri pe care numai trecerea timpului le va rezolva. Va mai trece mult timp până când vom putea sta pe picior de egalitate cu britanicii, nemţii sau olandezii.

Avem drepturi, nimeni nu ne opreşte să vizităm „ţările surori”, dar asta nu înseamnă că suntem doriţi de cineva, nu înseamnă că îi pasă cuiva de români şi de soarta lor. În definitiv, Europa e un continent al naţiunilor şi fiecare popor trage la oala proprie. Imaginea românilor în ţările dezvoltate ale Europei e destul de precară, asta şi pentru că în timp ne-am făcut o imagine de cotropitori, poate mult prea des am arătat că suntem „sora săracă”.

Oficial, suntem stat membru. În practică, în viaţa de zi cu zi, românii sunt mâna de muncă ieftină, cei care curăţă casele şi străzile, lucrează ca salahori în construcţii sau în agricultură.

Tocmai de aceea mă gândesc că facem parte dintr-o generaţie de sacrificiu, generaţia care experimentează pentru prima oară ce înseamnă a fi cu adevărat european. Cu bune, dar şi cu rele. Drumul pe care îl parcurgem nu e perfect, se poate şi mai bine, dar poate că nu e momentul. Pentru că nu suntem pregătiţi, pentru că încă învăţăm ce înseamnă a fi cu adevărat european, la nivel practic, la nivel personal.

Aceştia pot fi cei mai frumoşi ani pentru poporul român! Ne-am dorit atât de mult să fim număraţi printre popoarele Europei şi am ajuns acolo, simţim pe viu ce înseamnă asta. Numai că a venit momentul să începem să dăm înapoi şi să arătăm că ne merităm locul, că avem ceva bun de oferit, nu doar de luat sau profitat. Suntem o nouă generaţie. Generaţia care va schimba obrăzniciile, orgoliul şi delăsarea în educaţie, demnitate şi progres real…

Sursa imaginii, aici.

Prima ninsoare, varianta cu poze

Cea mai puternica ninsoare pe care a vazut-o Londra de vreo 20 de ani incoace devine incet-incet o amintire, iar lucrurile au reintrat de mult timp in normal. Raman marturie a ceea ce a fost in zilele acelea cateva imagini. Una aici, restul pe fotoblog:

Scurt, dar cuprinzator (6)

Dezastru aviatic in Buffalo, S. U. A., soldat cu 48 de morti – aici;

Un prim acuzat in cazul incendierilor din statul Victoria, Australia – aici;

O licitatie pe eBay duce la jaf in plina strada – aici;

Ce ziceti de asta?

Alfie Patten are doar 13 ani, dar e deja tata, Maisie fiind numele copilului aparut in urma relatiei cu prietena sa de 15 ani. Subiectul saptamanii in Marea Britanie.

Sa vezi si sa nu crezi! Insusi tatal nu pare mai mare de 8 ani:

Mai multe despre acest subiect, aici.

Distanţa şi timpul

Întotdeauna am avut impresia că lucrurile bune, care contează şi merită atenţie, îşi vor face simţită prezenţa la timpul potrivit, când timpul şi resursele o vor cere.

Bineînţeles, aveam să realizez foarte repede că nu e deloc aşa şi că viaţa e plină de surprize, iar lucrurile cele mai bune apar când te aştepţi cel mai puţin, când ţi-e imposibil să mai programezi ceva.

Să pui bazele unei relaţii şi să crezi în viitorul ei, deşi eşti conştient că în cea mai mare parte a timpului vei fi departe de persoana iubită, e o nebunie şi poate o lipsă de spirit practic.

Dar atunci stai şi te gândeşti: ce înseamnă pentru relaţia noastră faptul că nu suntem împreună? E un timp în care iubirea şi dorinţa de a rămâne împreună cresc în intensitate sau e un timp al geloziei, al întrebărilor frământătoare? Depărtarea, trecerea timpului şi schimbările din viaţa fiecăruia te vor determina să te gândeşti şi la bune şi la rele.

În final, depărtarea şi timpul petrecut departe de unul de celălalt reprezintă testul de foc al oricărei relaţii. Iar puterea de a aştepta e măsura adevăratei iubiri…

Sursa imaginii, aici.

Prima ninsoare

În Londra ninge şi ninge şi ninge… De ieri zăpada cade în rafale din toate părţile. Prima ninsoare serioasă de aici, prima oară când încalt bocancii de iarnă…

Puterea mea

Eu nu am nicio putere asupra ta, cititorul meu. Adesea nu ştiu cine eşti, nu am habar dacă ai avut o zi bună sau dacă rândurile mele chiar contează pentru tine. Mai mult ca sigur că nu m-ai văzut până acum, nu ştii ce mă determină să scriu ceea ce scriu şi nici eu nu îmi dau seama dacă ai nevoie cu adevărat de prezenţa mea.

Şi chiar dacă mergem pe căi diferite, chiar dacă nu ne-am întâlnit până acum şi nu mă poţi cunoaşte decât din rândurile pe care le citeşti aici, să ştii măcar atât: voi scrie mereu pentru tine!

Îţi voi scrie ca unui prieten. Îţi voi scrie despre viaţă, aşa cum e şi aşa cum cred că ar trebui să fie. Îţi voi scrie fără să accept ceva în schimb, sperând că rândurile mele te vor ajuta să mergi mai departe, să fii vesel şi să te bucuri de viaţă.

Pentru că, în final, singura putere care mai îmi rămâne e puterea cuvântului: cuvântul care dă curaj, care aduce un zâmbet, care te face mai puternic…

Când se stinge lumina

Ce se întamplă când pui un pariu pe 100 de dolari, într-un moment în care dolarul e în creştere? Lumea ar face orice pentru atâţia bani. Ar înghiţi până şi un bec pentru asta.

Un filmuleţ comic, tipic cinematografiei de peste Prut…