Cam cât de virgină să fie?

Fiecare are o viaţă personală, fiecare trăieşte aşa cum vrea, aşa cum crede că e bine, conştient, mai mult sau mai puţin, de faptul că alegerile pe care le face îi aparţin şi este direct răspunzător de ele.

Însă nu-i înţeleg pe cei care se găsesc atât atât de deştepţi încât ajung să-ţi dea ţie sfaturi în materie de relaţii şi să-ţi spună că dacă prietena ta nu e virgină, trebuie să o părăseşti şi să te dai de ceasul morţii să găseşti una. Nu contează cum eşti tu, nu importă ce-ai făcut tu, important e ca ea să nu fi fost deflorată. Pentru că aşa e bine! Iar dacă te mai şi gândeşti s-o iei de nevastă, atunci virginitatea ei e un “trebuie”!

Ceea ce mi se pare cea mai mare prostie şi o aberaţie perfidă! Mai putem noi judeca relaţiile în termeni atât de arbitrari? Mai poţi să ştii cu exactitate cât la sută de virgin trebuie să fii pentru a fi virgin? Nu primează oare iubirea peste formele acestea rigoriste, care par a nu avea nicio legătură cu viaţa?

Şi când spun asta, ştiu ce vorbesc! În facultate, un coleg se întâlnea cu o fată din anul meu şi totul mergea minunat. Se vedea că sunt fericiţi, că sunt un cuplu fericit şi toţi îi vedeau căsătoriţi. Până când s-a găsit cineva să-i bage-n cap tipului că trebuie să-ţi părăsească prietena, ea nefiind virgină. Ceea ce a şi făcut, distrugând-o pe biata fată. Ca să nu vă mai spun că după ea a început dezastrul relaţiilor eşuate pentru el.

Sincer, felul în care se polarizează problema aceasta a virginităţii mi se pare o născocire bolnavă. În definitiv, e o chestiune personală şi fiecare cuplu o tratează cum crede de cuviinţă. Nu cred că dacă prietena mea a avut relaţii sexuale înainte, asta o coboară cu ceva în ochii mei şi mă face să o privesc cu ură sau suspiciune.

Mi-a demonstrat că mă iubeşte şi că nu m-ar părăsi, iar ceea ce am trăit alături de ea e mult prea puternic pentru a mă face să o pedepsesc pentru ceva ce nu mai există, pentru o eroare din trecutul ei. Pentru că dacă o iubesc, trebuie să o şi pot ierta, nu? Cu atât mai mult cu cât nici eu nu sunt cu nimic mai bun decât ea! Iar fazele de genul: “Când o săruţi, îi săruţi pe toţi cei cu care a fost până atunci…”, mi se par o prostie cât casa!

În fond, mai mult contează experienţa ta de viaţă cu persoana iubită, momentele pe care le-ai trăit cu ea şi lucrurile care îţi plac la ea, decât prejudecăţile lumii şi verdictele stupide date de unii sau de alţii, care cred că viaţa stă în cuvinte şi în reguli, nu în experienţa convieţuirii cu celălalt, cu bune şi rele, cu poticneli, căderi sau ridicări…