Mulţi amici, puţini prieteni!
Nu prea am încredere în cei care se laudă că au foarte mulţi prieteni, şi asta pentru că e foarte greu pentru cineva să întreţină o prietenie adevărată cu zeci de oameni. Prietenii sunt puţini. Cei care te cunosc cu adevărat şi te acceptă aşa cum eşti, care te înţeleg şi cărora le pasă de soarta ta, sunt, cu adevărat, mult mai puţini decât cunoscuţii de ocazie, decât amiciţiile pe care le legi în diverse împrejurări sociale şi care, în definitiv, nu au de-a face cu tine atât de des şi pentru care contezi într-o măsură mult mai mică.
A fost o vreme în care am crezut că a lega cât mai multe prietenii e un lucru de dorit, fără să realizez că o prietenie nu se poate naşte din senin, doar pentru că numeşti pe cineva prieten, fără să-l cunoşti mai îndeaproape. A fost o perioadă a încercărilor. Însă a venit şi momentul în care presupusele prietenii au trebuit să înceteze şi să rămână în picioare chiar numai acele prietenii adevărate. Fire selectivă, omul învaţă să îşi ordoneze viaţa în funcţie de preferinţe, de ceea ce simte, de experienţele trecutului.
Conştient că nu mă pot hazarda să-i numesc pe toţi cei pe care-i cunosc prieteni, am păstrat prieteniile care contau pentru mine, prietenii în care am investit şi în care voi continua să mă implic.
Ne este dat să cunoaştem foarte mulţi oameni, însă prea puţini pot fi numiţi adevăraţi prieteni. Şi poate numai unul dintre toţi aceşti prieteni “selecţi” poate fi numit “cel mai bun”. E în firea lucrurilor să fie aşa şi cred că fiecare ajunge, într-un anumit moment al vieţii, să-şi judece relaţiile de prietenie din această perspectivă.
Bine, când vine vorba de prieteni prefăcuţi, e mult mai uşor. Personal, nu-mi plac “spionii”, cei care şi treziţi din somn ştiu totul despre tine şi viaţa ta, care trăiesc pentru a te studia pe tine, poate din invidie sau frustrare că nu te vor ajunge vreodată. Pe-aceştia îi descoperi cel mai repede, pentru că nimeni nu-i iubeşte şi curând vei fi avertizat de cei care au păţit-o de pe urma lor.
Oricum ar fi, prieteniile adevărate, construite pe dăruire, respect şi altruism vor trece peste orice obstacol, chiar şi peste momentele de tensiune. Pentru că sunt fundamentate pe naturaleţea faptului de a fi tu însuţi, fără teama de a fi judecat, studiat sau povestit…






aanda 8:15 pm on noiembrie 10, 2008 Permalink
Ai dreptate ,unele momente din viata (mai grele) sunt si momente de preselectie in care iti cam dai seama de fiecare.Cat despre “spioni” ii simt …si ii evit pe cat posibil,ca sa nu imi ajunga nici prieten (care oricum nu are sansa),dar nici dusman.
E greu sa creezi o prietenie adevarata si sa o intretii intr’o societate bazata pe interese.
Allen 4:00 am on noiembrie 11, 2008 Permalink
Normal, nimic nu e uşor în lumea-n care ne e dat să trăim. Dar şi când vine vorba de prieteni, e bine că ai de unde alege. Însă aşa cum spuneai, selecţia trebuie făcută şi rămân alături numai prietenii care se dovedesc sinceri şi dedicaţi.
cristina 8:09 pm on noiembrie 12, 2008 Permalink
Oricat de mult i-ar placea cuiva ideea ca are multi prieteni, vine un moment cand intervine selectia,vrand-nevrand, intre acele persoane, acestea fiind catalogate in prieteni si amici. Nu sta in puterea unui om sa sustina cu adevarat mai multe relatii de prietenie, pentru ca ii ia destul de mult efort sa se implice in toate. Chiar daca esti o persoana pacifista si sociabila, prieteniile nu se leaga asa de usor, nu se instaleaza fata de oricine ai vrea, iar daca o persoana are impresia ca are zeci de prieteni, inseamna ca trateaza conceptul de prietenie cu superficialitate, sau ca il confunda cu amicitia.
Allen 4:13 pm on noiembrie 13, 2008 Permalink
Anii trec, intrăm şi noi în viaţa reală, când ai o familie de întreţinut, un serviciu şi tinzi să-ţi restrângi atenţia numai asupra familiei şi a câtorva prieteni foarte buni. Şi pentru asta e nevoie de o selecţie, care atunci când se petrece, poate să îi şocheze pe cei lăsaţi pe dinafară…