Ce s-a schimbat de atunci?
Într-o Românie în care interesele personale au devenit refren naţional, e greu să mai crezi în libertatea presei sau în obiectivitatea celor care scriu la gazetă şi e nevoie de un dram sporit de naivitate să mai speri că ţinta articolelor din presă o reprezintă interesul cetăţeanului.
Evident, fiecare ziar are un patron, un finanţator, care de cele mai multe ori e implicat politic sau favorizează un anumit partid politic, fapt pentru care şi orientarea materialelor apărute în respectivul ziar e în tandem cu viziunile politice ale omului care dă banu’. E ciudat să vezi cum imparţialitatea, profesionalismul sau obiectivitatea presei se aplică numai când e vorba de adversarii politici sau de persoanele antipatice conducerii ziarului sau trustului de presă.
Îmi aduc aminte că în primăvară am scris câteva articole pentru un cotidian transilvănean. Îndatoririle de început nu au avut nicio tentă politică, până când am primit misiunea specială de a relata felul în care se derulează alegerile locale într-o comună din Apuseni. Numai că eu fusesem trimis acolo nu din cauză că pe cineva ar fi interesat soarta alegerilor. Apăruse temerea că primarul în funcţie ar putea măslui alegerile, în defavoarea contracandidatului care făcea parte din acelaşi partid ca şi patronul ziarului, astfel încât prezenţa mea nu a fost decât un soi de provocare la adresa concurenţei electorale. Jenant moment!
De la ziarele locale şi până la cele centrale, ziarele sunt controlate politic, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică. Asta pentru că miza e mare şi mesajul transmis de presă are o vizibilitate destul de mare. Mulţi români încă mai iau de bune părerile exprimate de ziarişti şi îşi formează o opinie referitoare la o persoană sau un eveniment în funcţie de linia adoptată de aceştia. Cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de radio sau televiziune, presa scrisă permite mai multă libertate în privinţa exprimării personale; e mult mai uşor să înfierezi problemele societăţii, să faci pe nemulţumitul şi să dai impresia că loveşti în politicieni în articole incendiare, dar în acelaşi timp să faci jocurile partidului care te finanţează.
Fie că aparţin unor patroni implicaţi politic, fie că sunt proprietatea unor trusturi de presă străine, ziarele româneşti se scriu pentru a face bani. În definitiv, mass-media e o afacere din care se scot mulţi bani, iar mizele puse în joc nu pot fi trecute cu vederea.
Iar a crede că presa e “câinele de pază al democraţiei” e cea mai mare prostie pe care cineva ar putea-o crede. Nu de alta, dar până şi cel mai devotat câine poate lătra diferit dacă e ademenit cu un os…
Posted by cristina on noiembrie 2, 2008 at 7:16 pm
Sunt intru totul de acord cu tine aici. Libertatea presei e un concept in care nici cel mai mare idealist nu mai trebuie sa creada. Daca un articol ar contraveni intereselor patronului acelei publicatii, in mod sigur nu s-ar publica in acel ziar. Si da, ai dreptate, se denatureaza foarte mult adevarul, in functie de interese. Ceea ce e si mai aiurea este ca, in cazul in care se contribuie cu bani, publicatia respectiva poate trece imediat in tabara opusa.
Imi pare rau ca ai avut experiente dezolante cu acel ziar transilvanean, dar asa se fac lucrurile peste tot: stam sub amprenta puterii banului. La orice eveniment, se speculeaza foarte mult pe slabiciunile adversarului, uneori chiar se inventeaza lucruri ca sa dea bine, pentru a crea efectul dorit.
P.S. Cu toate ca ai publicat putine materiale, iti castigasesi deja cativa admiratori in privinta modului de a scrie.
Posted by Liviu on noiembrie 6, 2008 at 2:45 pm
Da, dar si fara presa unde am fi?
Ce-ar mai scoate politicienii untul din noi. Mama, mama!
Posted by Allen on noiembrie 7, 2008 at 5:25 pm
@ Cristina: Iartă-mă că nu am apucat să răspund încă la comentariile tale, sunt multe pe capul meu în ultima vreme. Clar, presa e aşa cum e şi e bine că lumea se mai deşteaptă şi cei care iau de bune tot ce se vântură prin presă sunt din ce în ce mai puţini. În ceea ce ţine de experienţa mea cu ziarul, a fost o mare dezamăgire; nu pentru că eu aş fi fost nu ştiu ce mare jurnalist, habar n-aveam; doar că interesul nu era să ţi se ofere şansa de a da ce ai mai bun.
@ Liviu: Acum, nu ştiu în ce măsură presa e atât de echidistantă încât să se ia de toţi politicienii, nu numai de adversarii politici ai celor care finanţează ziarul; pentru că în majoritatea cazurilor, fiecare partid are o pătură largă de mijloace media aservite, prin care fie îşi transmite mesajul, fie loveşte în contracandidaţi.