O piesă despre toate lucrurile măreţe pe care omul visează că le va face cândva, însă devine conştient pe zi ce trece de faptul că duce o existenţă banală, lipsită de eroism şi plină de falsitate. O piesă semnată Vama, interpretată de Tudor Chirilă:
Dincolo de blog:
Comentarii recente:
 | Stefan on A pune pret pe timpul tau… |
 | gorea on Învaţă singur Limba Engleză… |
 | rodika on Învaţă singur Limba Engleză… |
 | iulia on Nu mai pot cu Hannah Mont… |
 | OLAIANOS MARIAN on Monica o face “căţea… |
 | HM on Nu mai pot cu Hannah Mont… |
 | popovici mirela on Învaţă singur Limba Engleză… |
 | aciddu on Paranoia conspiraţiilor şi a s… |
 | mihaela on DESPRE |
 | Mircea Popescu on Ziua Europei e şi ziua ta… |
| Mircea Popescu on Ziua Europei e şi ziua ta… |
 | Dee on Festivaluri în Europa, în vara… |
 | paulgsandu on Paranoia conspiraţiilor şi a s… |
 | Nod cravata on Nodul la cravată |
 | dan on Pizza la Erol: scumpă şi … |
Burse:
Online acum:
Posted by cristina on octombrie 7, 2008 at 1:31 am
Binele, onoarea, valorile in care scoala si parintii ne faceau sa credem cand eram mici, chiar daca la momentul acela nici ei nu credeau in ele, nu prea au aplicabilitate in viata reala. E frumos sa crezi in ele, dar e dureros cand te trezesti la realitate. Raman ingropate undeva, in suflet, ca un vis paradisiac, in timp ce in viata de zi cu zi te complaci in banalitate si renuntari de toate felurile.
Posted by Allen on octombrie 9, 2008 at 1:34 am
Realitatea e mult mai crudă decât am fi crezut. Părerea personală e că atâta timp cât ai pe cineva alături, cât nu eşti singur, vei putea trece peste toate.