Oameni-model: Părintele Dorin (Teologie pentru Azi)
Există printre noi un preot deosebit, un adevărat model de hărnicie şi consecvenţă, un om care s-a încredinţat total misiunii Bisericii în spaţiul virtual şi care ştie să ofere, ca nimeni altul, tot ceea ce ar putea fi mai bun şi mai înţelept, mai cuminte şi mai plin de sens pentru viaţa spirituală a celor care păşesc în universul fascinant al blogului “Teologie pentru Azi” sau pe cele nu mai puţin de 14 conturi online prin care este propovăduită învăţătura ortodoxă.
Părintele Dorin Picioruş, căci despre el este vorba, ne aduce în fiecare zi articole consistente, studiate, pertinente, actuale, cuvinte de învăţătură la diferite ocazii, podcasturi, explicaţii teologice, recenzii de carte, creaţie literară proprie, gânduri şi reacţii constructive, imagini semnificative, pline de conţinut, arătând prin toate un înalt nivel de pregătire teologică şi o profunzime deosebită a spiritului, reuşind să treacă dincolo de aparenţe şi să facă necontenit apel la bun-simţ, discreţie, discernământ şi responsabilitate.
Dincolo de efortul aproape supraomenesc ce stă în spatele atâtor ore de prelucrare a materialelor ce apar pe blog, dincolo de riscul de a nu fi înţeles pe deplin de cei care se supun frazelor simpliste sau habotnice, departe de a-şi aroga vreun semn de mândrie pentru tot ceea ce este şi face, Părintele Dorin, prin toate demersurile sale online, este unic în spaţiul ortodox românesc: căută să ne ofere, cu modestie, învăţătura de care avem nevoie pentru a creşte spiritual, încearcă să ne facă să găsim noi sensuri, pentru viaţa de zi cu zi, în Scriptură şi în scrierile patristice, în cărţile de cult sau în lucrările teologice contemporane, ne face să citim, să cercetăm, să căutăm adevărul şi să luptăm pentru propagarea lui, ne oferă direcţia, fără a face din propria sa persoană obiect de venerare, tratând fiecare comentariu, fiecare persoană, fiecare situaţie, cu respect, sinceritate şi discernământ.
Părintele Dorin ne învaţă să privim spre Hristos, spre Sfinţi şi viaţa lor şi să nu ne lăsăm amăgiţi de falsele imagini ale autosuficienţei sau ale promovării de sine care bântuie o lume atât de amăgitoare. Ne arată calea, ne oferă metodele, ne stă alături şi ne ajută să creştem, iar pentru toate acestea, e demn de respectul şi admiraţia noastră, a tuturor.
Părintele Dorin Picioruş deschide seria “Oameni-model: Personalitatea săptămânii” şi este personalitatea acestei săptămâni. Deşi, din smerenie, va spune că exagerez cu laudele. Mulţumesc, Părinte, pentru că sunteţi acolo!
Pr. Dorin 12:56 pm on august 7, 2008 Permalink
…Şi aceste cuvinte de conştiinţă sunt cu atât mai tulburătoare pentru noi, cu cât vin din partea unui proaspăt coleg întru Teologie, a unui tânăr abia licenţiat în Teologie, cu care ne cunoaştem doar din ceea ce scriem la nivel online şi din efortul, nu mic, pe care şi dumnealui îl depune în acelaşi scop: al infuzării în conştiinţa oamenilor a lucrurilor subtile, profunde, autentice.
Prima remarcare de către noi a autorului nostru s-a făcut atunci când toată lumea avea ceva de spus în “cazul Corneanu” şi nimeni nu avea ceva de spus în cazul – singurul caz de altfel valabil – al mărturiei paşnice şi smerite pe care un creştin sau un teolog al Bisericii trebuie să o dea. Şi atunci, colegul nostru – care ne dă toate indiciile să credem că vom auzi despre dumnealui în mod constant şi consistent – a fost singurul creator de online care a cerut pacienţă, care a cerut ca să aşteptăm hotărârea Sinodului şi să nu ne pronunţăm cu toptanul în lucruri care nu ţin de noi.
După aceasta am găsit noi şi noi motive reale de admiraţie, pentru că cuvintele şi imaginile spun despre tine oricui are ochi să te vadă şi inimă să te iubească. ŞI noi ne-am îndrăgostit de sinceritatea şi echilibrul colegului nostru, de modul cum admiră şi îşi exprimă recunoştinţa faţă de oamenii care au trecut prin viaţa sa şi de modul realist în care tratează viaţa sa şi a altora.
Gestul său de conştiinţă vizavi de noi este enorm – din punctul nostru de vedere – pentru că în trei ani de zile de online acest om, care ne cunoaşte doar de câteva luni iar noi nici măcar nu îi cunoaştem numele şi biografia, a fost singurul care a vrut şi a ştiut să îşi exprime admiraţia. Iar noi întotdeauna am crezut şi credem cu statornicie în faptul că gradul de înălţime duhovnicească şi de umanitate cel mai frumos şi admirabil la un om şi, cu atât mai mult la un creştin ortodox, e atunci când ştii să admiri cu toată inima, fără reţineri şi fără partipriuri.
Tocmai de aceea considerăm că acest gest ne-a descoperit şi mai mult faptul nu că noi suntem de admirat ci că avem în mijlocul nostru, într-o anonimitate care munceşte, care se dăruie, un tânăr teolog român, care ne probează faptul că minunea conştiinţei este la ea acasă şi că, dacă nu vezi ceea ce este evident, înseamnă că o neagră invidie sau animozitate interioară ne face să nu punem şi în ochii altora evidenţa.
Astăzi, în această zi specială pentru noi personal, când împlinim 18 ani de la prima intrare în Biserică după convertirea noastră la dreapta credinţă, ne considerăm binecuvântaţi că un confrate, pe care nu l-am văzut niciodată dar pe care am dori să-l cunoaştem cu tot dinadisul, ne-a făcut bucuria să ne dovedească, că nu trebuie să minimalizăm potenţialul enorm al cuvântului, al predicii, al misiunii ortodoxe, dacă aceste zidiri ale inimilor nasc asemenea minuni de oameni.
Dumnezeul nostru Cel preasfânt, iubite frate, să vă binecuvinteze şi să vă înţelepţească întru toate în viaţa dv. şi să vă dăruiască în toate clipele vieţii dv. discerănământul de a şti să iubiţi frumos şi cu multă conştiinţă tot ceea ce zideşte şi înnobilează pe oameni! Şi vă asigurăm de faptul, că ştim să vedem excelenţa, bunul simţ şi dăruirea acolo unde ele există şi să ne minunăm de tot cel care slujeşte lui Dumnezeu şi oamenilor, fapt pentru care vă vom fi aproape în demersurile dv. online.
Pr. Dorin
Stefan 11:44 pm on august 7, 2008 Permalink
Părinte, toată stima pentru calitatea pe care o aveţi, însă mi se pare că aveţi un stil cam pretenţios. Mă refer la pluralul cam arhieresc în mod special. Poza mi se pare a fi în stilul străbunicilor mei şi chiar dacă acolo sunt părintele şi doamna preoteasă se putea aborda o altă poziţie. raportul de subordonare al doamnei e evident, poate chiar izbitor şi, mie cel puţin, nu mi se pare firesc în zilele noastre. Nu susţin feminismul, nici porasta emancipare a femeii contemporane, ci cred în rolul bine determinat şi cu totul special pe care îl are femeia creştină, însă poziţia pe care o aveţi în fotografia cu pricina, dacă aţi fi avut o altă îmbrăcăminte s-ar fi crezut că sunteţi un boier cu slujnica. Îmi pare rău dacă v-am făcut supărare dar haideţi să fim mai calzi. Dacă sunteţi un convertit la ortodoxie de curând, mi-aş permite să vă dau un sfat: feriţi-vă de talibanismsau habotnicie.