E frumos să filosofezi despre idealuri, despre ce ai putea fi “dacă…”, însă realitatea frapantă a vieţii îţi arată ce eşti de fapt. Ne dăm seama că, oricât de “dăştepţi” şi manieraţi am fi, viaţa nu e decât o căutare continuă a satisfacţiei, în toate aspectele existenţei. De la satisfacţia pe care ţi-o aduce obţinerea unei burse în America şi până la satisfacţia pe care ţi-o poate aduce o noapte de nebunii cu fata pe care o iubeşti, de la satisfacţia unei shaorme unsuroase mâncate în toiul nopţii şi până la satisfacţia de a avea 2000 de “unici” pe blog zilnic, satisfacţia e starea pe care ne-o dorim atât de mult: a avea bani, maşină, femei, titluri academice. Ah, ce bine te simţi.
Ne învârtim o viaţă în jurul unor dorinţe hedonice de autosatisfacţie care niciodată nu vor înceta, pentru că mereu vom avea nevoie de şi mai multă satisfacţie, de orice natură ar fi ea…
Posted by cristina on iulie 1, 2008 at 2:22 am
Si totusi, drumul catre indeplinirea diferitelor vise este cel mai consistent din punct de vedere al intensitatii trairilor, al invatamintelor, in comparatie cu satisfactia propriu zisa data de implinirea, in cele din urma, a unei dorinte. In asta consta viata noastra, de fapt, o fuga continua dupa ceva, pentru ca daca nu ar mai fi nimic care sa ne mobilizeze, la ce am mai visa cu ochii deschisi, pentru ce ne-am mai trezi dimineata? Frumusetea vietii consta tocmai in faptul ca omul doreste mereu sa se autodepaseasca.