Mc’Donalds spală minţile copiilor

Tactica “Mc’Donalds” de a miza pe satisfacerea preferinţelor celor mici e binecunoscută la nivel mondial, clasicul “Happy Meal” de 12 lei, care vine neapărat şi cu o jucărie, fiind exemplul concret al politicii de marketing axate pe deschiderea apetitului celor mici faţă de produsele care încep cu prefixul “Mc”.

Deşi puţini părinţi îşi pun probleme de genul ăsta, proporţia de copii care devin obezi încă de la o vârstă fragedă e un semnal de alarmă ce se propagă din ce în ce mai pronunţat. Nu zic că “Mc’Donalds” e de vină pentru asta, ci doar că favorizează dependenţa copiilor faţă de produsele lor.

Am rămas crucit când am văzut la un nepoţel de 5 ani un joc luat de la “Mac”, un fel de “Nu te supăra frate!”, în care recompensele se măsoară în burgeri şi cartofi prăjiţi. Copilul ia jocul ca atare şi se obişnuieşte cu ideea că dacă a ajuns la poziţia 7 a jocului, e de la sine înţeles că e momentul să savureze nişte burgeri sau să-şi serbeze ziua de naştere la “Mc’Donalds” dacă a ajuns la poziţia 17, să o invite pe mamă-sa să mănânce o salată dacă e la poziţia 18 sau să ia şi un desert dacă e aproape de final.

Un joc lipsit de onestitate, care le bagă copiilor în cap ideea că, de fapt, a mânca la “Mc’Donalds” e sinonim cu distracţia, e însăşi esenţa copilăriei, că nu e loc în lume în care să te distrezi mai bine ca în “Mc’Donalds”.

Iar între timp, de pe seama copiilor vrăjiţi de jucărioarele “made in China” din “Happy Meal” şi a părinţilor disperaţi să le facă pe plac copiilor lor, concernul face miliarde, deschide noi restaurante în Somalia şi Sudan şi ne face pe toţi să credem că adevărata fericire e aceea a lui “I’m lovin’ it!”.