Generaţia “Emo” surprinde din nou

Adepţii generaţiei “emo” şochează” din nou. O tânâră de numai 12 ani s-a sinucis ieri, 13 mai, în Bucureşti, aruncându-se în gol de la etajul 10. După felul în care se îmbrăca şi după comportament, se ştia despre ea că face parte din curentul emo, care îşi găseşte din ce în ce mai mulţi reprezentanţi în rândul adolescenţilor. Mai mult decât o stare de spirit şi un curent artistic, tinerii “emo” şochează prin gesturile lor, iar rata crescândă a celor care îşi pun capăt zilelor devine din ce în ce mai alarmantă la nivel mondial.

Ce înseamnă “emo”?

Denumirea curentului “emo” provine de la termenul “emotional” şi îi descrie persoanele foarte sensibile, afective, uşor de impresionat, care se implică emoţional până şi în cele mai banale situaţii şi înţeleg întreaga realitatea în termeni legaţi de ideea de singurătate, izolare, neînţelegere din partea celorlalţi, deprimare, chiar şi urâ de sine. La început doar un stil de muzică, termenul “emo” ajunge să desemneze şi cultura pe care acest gen de muzică a creat-o, ajungându-se să existe un “emo style” (stilul unui emo de a se îmbrăca), “emo make-up” (modul în care un emo se machiază) sau “emo acting” (felul în care se comportă un emo).

Cum se comportă un “emo kid”?

Adesea adepţii curentului “emo” dau dovadă de o stimă de sine foarte scăzută, ajung să se urască, să se considere inferioare celorlalte persoane, să fie extrem de aspre cu ele însele, stări care adesea culminează cu sinuciderea. În marea majoritate a cazurilor, starea “emo” se manifestă în perioada critică a adolescenţei, când tinerii caută încearcă să se regăsească.

Afişarea în lume

Ochi puternic conturaţi, părul lung sau ciufulit, de culoare neagră sau în combinaţii cu alte culori ce sar în ochi, stilul neobişnuit de a se îmbrăca, combinaţiile bizare de articole vestimentare sunt principalele caracteristici ce definesc modul în care se înfăţişează “emo kids” în lume.

Ce-i de făcut?

“Emo” kids-ilor! Drăgălaşilor! Copii sensibili şi trişti! Terminaţi cu teribilismele şi conştientizaţi, odată pentru totdeauna, că viaţa nu poate fi numai vals pe roze şi că trebuie să vă detaşaţi de nesimţirea lumii, pentru că dacă vă implicaţi sentimental în fiece prostie, ajungeţi să vă luaţi câmpii. Nu vă regăsiţi într-o lume agitată şi lipsită de scrupule? Părinţii nu vă înţeleg şi aveţi impresia că toţi vă marginalizează? Nu vedeţi nici un sens în viaţă? Dacă toate problemele astea vă aduc în pragul disperării, luptaţi-vă cu singurătatea şi cereţi ajutorul unui preot, al unui psiholog sau al unui profesor în care aveţi încredere. Izolarea nu e o soluţie, moartea nu e o soluţie. Viaţa e frumoasă şi merită să fie trăită!