Întreaga opinie publică din Austria şi din întreaga lume este şocată de gestul lui Josef Fritzl, de a-şi fi sechestrat fiica timp de 24 de ani şi de a o abuza sexual în tot acest timp.
Un monstru în toată regula, o canalie ce nu mai merită să trăiască, a acordat recent primul interviu presei, interviu în care îşi permite să îşi justifice, într-un fel sau altul faptele, ca şi când ar merita compasiunea sau iertarea cuiva.
Timp în care fiica sa şi copiii care au rezultat din relaţia lor incestuoasă se luptă în tăcere pentru o viaţă normală, după atâta amar de ani în care au fost închişi într-un buncăr subteran. Toate justificările lui Fritzl nu au nicio valoare, nu sunt nimic altceva decât replici bine ticluite ale unei minţi bolnave care a putut minţi cu nonşalanţă o lume întreagă atâta timp.
A ajuns să pună comportamentul său pe seama regimului nazist şi a mamei sale posesive şi să afirme că sechestrarea fiicei sale a fost un lucru bun, pentru că în acest fel a ferit-o de un trai imoral şi decadent sau că a creat condiţii umane de viaţă în buncăr pentru cea de-a doua sa familie, punând în funcţiune un televizor şi o maşină de spălat şi sărbătorind Crăciunul alături de aceştia (sursa: aici).
Ce pedeapsă s-ar potrivi faptelor lui Josef Fritzl? Cine va putea compensa anii pierduţi din tinereţea unei femei cernită de abuzurile sexuale ale propriului tată? Cât le va lua fiicei lui Fritzl şi copiilor născuţi şi crescuţi în buncăr să trăiască o viaţă cât de cât normală? Îţi stă mintea în loc când te gândeşti la faptele lui Fritzl şi la tupeul de care dă dovadă, încercând să îşi justifice cumva actele, acum când sentimentul de control asupra vieţilor altora a dispărut.
Nici o pedeapsă umană nu poate compensa răul făcut. Rămâne gustul amar al unei realităţi umane detestabile. Nu poate exista compasiune pentru Josef Fritzl, pentru că el nu e om. Şi-a pierdut dreptul la demnitate atunci când şi-a închis fiica într-o încăpere fără lumina soarelui… propria fiică!
