Blamată de unii, privită cu suspiciune de alţii, televiziunea Trinitas a intrat, de vreo trei zile, şi în pachetul de programe tv difuzate de RCS, mult mai mulţi români având de-acum şansa de a se bucura de programele acestei televiziuni. În puţinul timp de când pot şi eu urmări Trinitas TV, am analizat programele difuzate şi m-am bucurat sa văd ca nu se dă pe post orice şi oricum şi că fiecare emisiune sau grupaj informativ sunt pregătite cu profesionalism, cu mult mai multă atenţie la detalii decât în cazul televiziunilor particulare. Transmisiunile în direct din Catedrala Patriarhală, apoi, sunt realizate cât se poate de frumos, camerele de filmat nu surprind numai imagini statice, ci redau tot ce se întâmplă în biserică; utilitatea transmisiunii din Vinerea Mare, de pildă, aveam să o simt pe propria-mi piele, când, din cauza unei operaţii la picior, nu am putut merge la biserică şi am urmărit slujba în întregime la televizor, ceea ce nu s-ar fi putut până să apară Trinitas TV.
Dat fiind toate aceste foloase ale Trinitas TV, mă întreb eu acum, ce-o fi în mintea celor care cred că ideea de a avea o televiziune a Bisericii nu e binevenită? Ori nu au urmărit programele acestei televiziuni, ori sunt indiferenţi din punct de vedere religios, ori pur şi simplu nu suportă să vadă un lucru bun într-o panoramă de programe TV care mai de care mai aiurea. Îl admir şi îl respect pe Prea Fericitul Daniel pentru ideea de a pune bazele Trinitas TV şi am încredere că tot ceea ce a înfăptuit e spre progresul Bisericii.
Poate că sunt multe probleme în ţară şi adesea nu reuşim să observăm că sunt şi lucruri care merg bine, însă când lucrul bine făcut devine mai mult decât evident, atunci trebuie remarcat cu prisosinţă. Iar Trinitas TV e un lucru bun, util şi demn de admiraţia noastră, a tututor.
