Nu am chiar nimic cu doamnele care lucrează la poştă, le înţeleg şi le cred atunci când văd că sunt peste măsură de stresate, dar uneori am impresia că se comportă aiurea de tot. O fi din cauză că instituţia e încă sub tutela statului, o fi pentru că depindem de serviciile lor şi trebuie să suportăm de fiecare dată umilinţa de a fi trataţi asemenea unor deţinuţi în lagărele naziste, pentru că nu ştiu ce chestie e completată cu susul în jos sau că avizul are nu ştiu ce hibă sau lipseşte viza de flotant de pe buletin.
Chestia e că Poşta Română e una dintre puţinele instituţii care a rămas, în ceea ce ţine de relaţia cu clientul, la stadiul de dinainte de ‘89, când nimeni nu comenta în faţa vânzătorului sau a funcţionarului, pentru că de îndrăznea, se lingea automat pe bot de serviciul de care ar fi avut nevoie. Şi dacă de multe ori suntem trataţi aiurea de doamnele de la poştă, asta se întâmplă şi pentru că poşta, deşi are o concurenţă serioasă în ceea ce ţine de serviciile de curierat (firmele de curierat fiind mult mai serioase, mai prompte şi mai orientate spre client), oferă totuşi cele mai ieftine servicii, chiar dacă nu chiar şi pe cele mai rapide. Poate că de aici se trage şi răbdarea cu care adesea îndurăm crize de nervi de tot felul, trântiri de registre cu timbre sau refuzuri nejustificate.
Poate că numai privatizarea şi concurenţa tot mai acerbă vor face ca şi serviciile Poştei Române să se îndrepte mai mult înspre client, poate numai în acest fel ne va fi dat să vedem cum clientul devine important, cum fiecare persoană contează. Îmi aduc aminte că în trecut angajaţii Romtelecom se comportau similar cu cei ai Poştei Române, până ce au fost privatizaţi şi concurenţa le-a distrus monopolul pe piaţa telecomunicaţiilor. Mai apoi, când am vrut să-mi bag internet ClickNet de la Romtelecom, atât de atenţi şi de drăguţi au devenit, încât de cazul meu s-a ocupat special o tipă, care mi-a dat un număr de telefon, la care să o sun oricând, dacă întâmpin probleme sau ceva nu îmi convine.
Însă până când şi Poşta Română va trece de partea firmelor care, chiar şi numai de frica de a nu-şi pierde clienţii, îşi va schimba personalul îmbătrânit sau îl va educa să se comporte altfel, nu ne rămâne decât să evităm cât mai mult posibil contactul cu serviciile poştale. Asta până la primul colet sau scrisoare recomandată… şi atunci să te ţii, frate!
