Ieşirea din oraş, un pod care desparte câmpul plin de mărăcini de restul civilizaţiei, o “ceva” ce nu poate fi numită casă, condiţii în care nimeni nu merită să trăiască…
La câţiva paşi de malul râului Ampoi, la ieşire din Alba Iulia, înspre Cluj, o familie trăieşte într-o situaţie inimaginabilă pentru mulţi dintre noi. Într-un fel de încăpere minusculă, în câmp, trăieşte o familie care încearcă să supravieţuiască. Pot fi văzuţi de toţi cei care trec podul peste Ampoi, însă nimeni nu pare să facă ceva pentru bieţii oamenii. Nu ştiu câţi trăiesc acolo, nu am văzut cu ochii mei decât o singură persoană, însă după hainele întinse afară la uscat, se pare că acolo trăieşte şi cel puţin un copil. Au un câine, care, legat de bătătură, îşi face lihnit veacul lângă “gospodăria” de la margine de oraş şi mai pot fi observate câteva lemne de foc care le-au mai rămas după iarna ce a trecut. E ce se poate vedea din exterior. Ce e şi mai bizar e că zona e total nepopulată, numai construcţia aceea în care locuiesc străjuieşte zona.
În România europeană mulţi oameni trăiesc în condiţii precum cele descrise mai sus. Ce puteţi face pentru aceştia, prea-puternicilor mai-mari ai zilei?
Imaginile de mai jos sunt concludente:
