Acest blog s-a mutat pe un domeniu propriu!

Începând cu 3 octombrie 2009, blogul mrdignity.wordpress.com s-a mutat pe un domeniu propriu.

Noua adresă este:

mrdignity.com

Noul feed este: Link

O mutare norocoasă

mrdignity.com

După câteva zile de “ucenicie” autodidactă în administrarea unui site, am reuşit să pun bazele unei noi direcţii pentru blogul “Mister Dignity”. Mi-am cumpărat domeniul, am plătit hostingul pe (primii) doi ani şi am trecut la treabă!

Din mrdignity.wordpress.com, acest blog s-a transformat în mrdignity.com.

Blog de sine-stătător, mai multă independenţă, noi posibilităţi de exprimare, o altă imagine, tot atâtea motive pentru a scrie (mult) mai des, ceea ce promit că se va întâmpla.

Prin urmare, începând de astăzi, blogul mrdignity.wordpress.com îşi pierde sprijinul meu şi nu va mai fi întreţinut sub nicio formă, toată acţiunea mutându-se pe mrdignity.com, unde voi face tot posibilul să vă fiu o gazdă primitoare.

Nu vă rămâne decât să vă aduceţi la zi linkul de la “Bookmarks” şi să vă abonaţi la noul feed!

Păstrând lucrurile simple

În viaţă, pe cum începi să te dezvolţi, intelectual, financiar, spiritual…, simţi o nevoie constantă de a elimina toate elementele secundare, care deşi dau impresia că ar conta, nu fac altceva decât să te încetinească din drum.

A păstra lucrurile simple, de la numărul de fotografii pe care le pui pe conturile de socializare până la felul în care îţi dezvolţi relaţiile cu cei din jur, se poate deveni o metodă extrem de eficientă pentru a-ţi păstra calmul şi energia într-o lume nebună, unde, adesea, trebuie să lupţi de unul singur.

Deşi nu mai suntem copii, e foarte interesant că mulţi “maturi” după numărul anilor, se comportă şi visează la cai verzi pe pereţi, ca la 13 ani. Ceea ce nu ţine sub nicio formă de puritate, e pur şi simplu o mare pierdere de timp, într-un context în care dacă nu te mişti suficient de repede, vei rămâne cu siguranţă în urma celor din generaţia ta.

Păstrând lucrurile simple, conştient care îţi sunt prioritaţile, mereu nemulţumit de cine eşti şi ce ai, vei progresa.

Cu siguranţă…

Un veşnic student…

Din nou la cursuri, din nou pe fugă, între biblioteci şi săli de cursuri, alte nopţi de sesiune, îndopat cu Red Bull şi panicat că mai am de citit sute de pagini…

Experienţa studentului se dezvoltă de la un an la altul, de la o situaţia la alta… şi fiecare etapă are părţi bune şi părţi nasoale. Şi poate că cel mai important lucru pe care trebuie să îl pui în practică e, indiferent de cât de bun ai vrea să fii în domeniul tău, că viaţa nu se rezumă numai la cursuri, examene, profesori şi colegi; că poţi face multe alte chestii care nu au legătură cu ceea ce înveţi sau cu profesia pentru care studiezi atâta amar de vreme.

Ce vreau să spun e că nu trebuie să te laşi manipulat de sistem sau de strălucirea de suprafaţă a unor oameni sau instituţii şi să uiţi de tine şi viaţa ta, doar pentru a fi dedicat trup şi suflet “cauzei”. Experienţa şi anii petrecuţi în diferite locuri m-au învăţat că, din toate situaţiile, trebuie să ieşi cu capul sus, mai bun ca ieri, conştient de ceea ce eşti şi, mai ales, neluat de fraier de absolut nimeni.

Iar dacă unele lucruri pe care le spui sau le faci, deşi corecte, se dovedesc incomode pentru cei obişnuiţi cu viaţa lipsită de zgomot, nu e pierderea ta.

Viaţa e o continuă şcoală, lecţiile nu încetează… însă dincolo de ceea vrei să faci, dincolo de ambiţii şi planuri, trebuie să recunoşti că nu poţi avea nimic dacă tu însuţi, înainte de orice, ştii cine eşti, ai încredere în ce poţi face şi nu te laşi, niciodată, dar niciodată, doborât!

Dan Brown şi “Simbolul Pierdut”

Care e cel mai mare avantaj atunci când lucrezi într-o librarie, precum Waterstones? Logic, faptul că poţi pune mâna pe cele mai râvnite cărţi, în ziua lansării.

Noua carte a lui Dan Brown, având ca temă centrală Francmasoneria, a fost lansată în Marea Britanie pe 15 septembrie, dovedindu-se, deja, cartea anului, cartea pentru care unii sunt în stare să stea la coadă de la 4 a.m.

Simbolul pierdut continuă stilul scrierilor lui Dan Brown, enigmatic, asemenea unui puzzle interminabil. Personal, din cât am parcurs până acum, sunt înclinat să cred că noua carte e mult mai bine scrisă şi alcătuită decât “Codul lui Da Vinci”, iar documentarea pare a fi mult mai serioasă şi scenariile mult mai pertinente.

Fără îndoială, o carte care te ţine cu sufletul la gură, trecându-te de la suspans la exuberanţă, de la mister la crimă, de la realităţi istorice la proiecţii ale imaginarului.

Oricât de mult aş fi dorit să traduc şi să public aici măcar primul capitol, regulile copyright-ului nu îmi permit asta. Poate că e Dan Brown scriitorul codurilor şi misterelor, dar dacă vrei să citeşti primele rânduri din noua lui carte, în română, uite ce poţi face:

Arată-mi Londra (1)

Câteva imagini din Londra şi tot atâtea surse de inspiraţie dacă te decizi să vizitezi capitala britanică:

- Buckingam Palace şi The Victoria Memorial – Palatul Buckingham e reşedinţa monarhului britanic, în faţa căruia se află un grup statuar dedicat Reginei Victoria (1837 – 1901);

- Geffrye Museum – Un muzeu urban, prezintă dezvoltarea interioarelor englezeşti de-a lungul timpului;

- Westminster Cathedral – Catedrala romano-catolică din Londra şi “mama” catolicismului în Anglia;

- Chinatown – Îi spune şi numele, e zona asiatică a Londrei;

Pune preţ pe weekend!

Ascultă şi citeşte!

Când lucrurile pe care trebuie să le faci întrec numărul de ore dintr-o zi şi pe cum trec zilele, acumulezi tot mai multă oboseală, stres şi agitaţie, ajungi să aştepţi weekend-ul cum nu ai mai făcut-o niciodată.

Şi dacă de luni până vineri tragi din greu să faci ceva consistent şi să devii cineva, weekend-ul e timpul pe care îl rezervi odihnei, relaxarii, distracţiei… tot ceea ce te face să te simţi bine, să ieşi din mediul tău şi să uiţi, măcar pentru două zile, de responsabilităţi şi seriozitate.

Trebuie să înveţi să fii nebunatic, spontan, să te bucuri de tot ce ţi se oferă şi mai ales să laşi naibii cămaşa şi cravata. Timpul pe care îl petreci cu prietenii, ieşirile, venirile, plecările, vizitele… e unic, n-ai vrea să se mai termine; şi cu cât faci mai multe, cu atât te simţi mai bine, plin de energie şi elan, deşi somnul nu e întotdeauna o prioritate de weekend.

Preţuieşte weekend-ul, fă ceea ce vrei, nu te mai gândi la chestii serioase şi bucură-te de viaţă, de prieteni, de fiecare secundă care ţi se oferă… viaţa e frumoasă! (Berea te va ajuta să înţelegi asta mai repede!)

La mare

Nu mi-a păsat că nu mai e “sezon”, am mers la mare. Avantajul că Marea Britanie e o insulă constă şi în faptul că, oriunde ai locui, poţi ajunge relativ repede pe vreo plajă. Iar din Londra, marea e la o oră distanţă.

Southend-on-Sea, pentru că aici am fost, e un oraş la malul mării cu tot ce trebuie: de la plajă, mall-uri şi jocuri de noroc până la cel mai lung ponton din lume. Plecat din agitaţia capitalei, am păşit într-o altă agitaţie, a familiilor venite la mare şi în parcul de distracţii din Southend.

Însă pentru partea cu relaxarea, ieşirea a meritat din plin.

Cele mai reuşite fotografii, aici.

Aceste animale amuzante…

Nu cred că mai e nevoie de vreo descriere. Ipostazele în care au fost surprinse aceste animale sunt îndeajuns:

Mai multe imagini, aici.

Noisettes, Never Forget You

Nu e radio pe care să nu auzi noua piesă a celor de la Noisette, o trupă londoneză aclamată puternic în ultimele luni, iar stilul solistei Shingai Shoniwa e o adevărată revelaţie.

Never Forget You e una din piesele pe care să le pui pe repeat:

Importanţa voluntariatului

Nu primeşti niciun ban, îţi iei din timpul tău şi adesea faci lucruri mărunte, dar eşti mândru că eşti voluntar. O schimbare de decor ce adesea te ţine pe linia de plutire, te relaxează sau îţi oferă şansa de a înţelege foarte multe despre oameni şi nevoile lor.

Orice de neimportant ar părea ceea ce faci, ajungi să te convingi că prezenţa ta contează şi te simţi din ce în ce mai bine când observi că, prin acţiunile tale, oricât de mărunte ar fi, ceva se schimbă.

Cât am fost student, în ţară, ideea voluntariatului îmi era total neclară şi era imposibil să regăsesc vreun sens în existenţa unor asociaţii studenţeşti pentru care voluntariatul exista doar la nivel de idee, iar contactul cu realitatea era inexistent. Asta poate şi datorită lipsei de fonduri şi a proastei organizări.

Ce faci ca voluntar în Marea Britanie? Eşti conştient că trebuie să dedici câteva ore pe săptămână, din timpul tău liber, eventual după orele de muncă sau în weekend, pentru o anumită cauză pe care o găseşti justificată: fie că petreci timp alături de copiii orfani, fie că ajuţi asistentele într-un spital sau răspunzi la telefoane într-un centru pentru bătrâni, vei produce o diferenţă, chiar dacă nu e nimeni care să te laude sau să îţi mărească vreun salariu.

Şi adesea nu ştii cine beneficiază mai mult: cei pentru care faci voluntariat sau tu însuţi. Nu de alta, dar după o zi stresantă, câteva ore petrecute cu oameni despre care nu ştii nimic, dar care au nevoie de ajutor, te pot face să uiţi de oboseală şi îndatoriri. Mai mult decât atât, ai şansa să descoperi atât de multe despre viaţa altora, atât de multe încât, dacă ai avea talentul necesar, ai putea scrie romane.

În definitiv, motivaţia pentru care fac voluntariat e faptul că în viaţă trebuie să înveţi să şi dai, nu numai să iei. Nu e tocmai uşor, nu e întodeauna plăcut sau comod, dar cu siguranţă contează pentru cineva…

Comparăşuricata.com

Pentru că zilele astea sunt hotărât să-mi cumpăr o maşină, am fost nevoit să compar zeci de poliţe de asigurare, asigurare al cărei cost lunar adesea îţi poate tăia cheful de a mai conduce. Şi se pare că singurul site care îmi dă cele mai ieftine estimări e comparethemarket.com, site de care toată lumea a auzit, mai ales datorită reclamelor ce îl prezintă pe Aleksander Orlov, fondatorul comparethemeerkat.com, frustrat de faptul că lumea caută asigurări ieftine pe site-ul lui, când ar trebui să intre pe comparethemarket.com.

O idee deşteaptă şi amuzantă. Şi ce e şi mai comic, e că site-ul comparethemeerkat.com chiar există. Aşa că dacă ai chef de comparat şuricate, ştii unde să intri!

De viaţă…

Responsabilităţi,  cereri cărora trebuie să le faci faţă, întâlniri la care trebuie să ajungi negreşit. Timp liber din ce în ce mai puţin şi o existenţă foarte agitată. E semnul că după atâta timp în care aşteptai să simţi cu adevărat ce înseamnă a fi matur şi a face lucrurile aşa cum trebuie, ai ajuns să ai parte de toate astea.

Şi te simţi atât de împlinit când vezi că laşi ceva în urmă, că schimbi ceva în viaţa ta şi a altora şi că tot ceea ce visai cândva, începe să prindă viaţă.

Viaţa nu e niciodată uşoară şi ştiu că nu va fi uşoară niciodată… atâta timp cât munceşti, lupţi şi vrei mai mult. Şi poate că singura metodă de a ieşi din presiunea zecilor de responsabilităţi zilnice, e să fii cât mai organizat şi să încerci să nu laşi nimic la voia întâmplării… oricât ai fi de obosit seara, oricât de greu ţi-ar fi de greu să te trezeşti dimineaţa şi să faci tot ceea ce ai de făcut.

Un om cu adevărat matur e un om responsabil, care face tot posibilul să ţină sub control tot ceea ce poate fi controlat şi încearcă să prevadă, să planifice în avans. În tot acest proces, timpul, factorul esenţial, poate deveni prietenul sau duşmanul tău… şi adesea nu sunt destule ore într-o zi pentru a face câte ţi-ai propus.

Totuşi, a fi matur, responsabil şi calculat nu presupune să fii un castrat social şi să te închizi între patru pereţi sau să devii obsedat de şcoală sau muncă. E-adevărat, viaţa presupune destule sacrificii, dar trebuie să înveţi să te relaxezi, să iubeşti, să fii nebunatic. Viaţa, în felul ei, are şi momente bune, dar şi momente proaste; nimeni nu e scutit de realitatea asta.

Aşa că nu-ţi rămâne decât să nu te laşi sufocat de responsabilităţi sau greutăţi, dar nici să nu exagerezi, crezând că viaţa e numai seriozitate şi încruntare…

De ce ar studia cineva în Marea Britanie?

1. Pentru imagine. Să spui că ai terminat o şcoală în Marea Britanie, mai ales în Londra, Cambridge sau Oxford, da bine oriunde şi îţi permite să porneşti pe o cale profesională mai puţin bătătorită de restul lumii.

2. Pentru experienţă. Nu înveţi numai pentru examene, înveţi pentru viaţă şi pentru a pune în practică toate noţiunile însuşite. Anii petrecuţi la studii, diferitele locuri de muncă, orele de voluntariat, toate puse laolaltă, vor conta foarte mult când va veni momentul să te angajezi.

3. Pentru cetăţenie. Dacă eşti dornic de afirmare, dar te-ai născut într-o ţară precum Ghana sau Nigeria, unde lucrurile nu sunt prea strălucite, anii petrecuţi la studii în Marea Britanie sunt cea mai bună cale înspre “indefinite leave to remain” şi o viaţă mai bună.

4. Pentru bani. Nu poţi lucra prea multe ore în timpul anului universitar, dar în vacanţe “bagi” ore la greu, ceea ce îţi permite să câştigi bani frumoşi, pe care nu i-ai fi făcut în ţara din care provii, chiar şi dacă munceşti doar la McDonalds.

5. Pentru distracţie. Şcoală e şcoală, munca e muncă, dar timpul liber e sfânt! Şi cu atâtea cluburi şi locuri pe care le-ai putea vedea, nu te vei ajunge să te plictiseşti niciodată.

6. Pentru a fi altfel. Şansa de a trăi printre britanici şi de a vedea ce înseamnă să fii civilizat în orice împrejurare îţi va permite să te schimbi, să devii altfel şi să priveşti viaţa din perspectiva a ceea ce poţi face, cât mai bine, într-un timp cât mai scurt.

7. Pentru că nimic nu e imposibil. Când vezi cum erai cândva şi unde ai ajuns, când rememorezi toate episoadele din trecut, în care vroiai să faci ceva care să conteze, dar erai blocat din toate părţile, înţelegi că tot ce părea de neizbutit, prin perseverenţă, încăpăţânare şi foarte mult efort, poate deveni realitate.

Cascada, Evacuate The Dancefloor

Probabil pentru că locul meu de muncă e prea cultural (lucrez într-o librărie) şi de când am terminat primul an de studii nu am avut niciun weekend liber, gândul îmi zboară la serile în care “elaborăm” playlistul de seară la radioul în care am lucrat în ultimul an de facultate, la Alba Iulia.

Deşi n-am îndrăznit asta niciodată, poate că acum aş da pe post unul din hiturile verii ăsteia:

Ce ai de învaţat…

Lecţiile vieţii nu se sfârşesc niciodată. Iar modul fantastic în care ajungi să descoperi noi lucruri te face să conştientizezi că singurul lucru pe care vei ajunge să îl descoperi cu adevărat eşti tu însuţi.

La capătul unui prim an unic, în care nu am învăţat, pe cât am experimentat, am ajuns să pot pune cap la cap alegerile din trecut cu “oferta” prezentului şi perspectivele zilei de mâine şi să decid ce e mai bine pentru mine.

Într-un oraş al străinilor, mi-am găsit cea mai primitoare casă, printre străini, am legat cele mai frumoase prietenii. Probabil că înţeleg cât e de important să ai parte de libertatea de a alege şi de a face lucrurile în stilul propriu.

O atitudine rebelă… probabil. Însă, pentru mine, singură lipsită de regrete.

Vara britanica

Mi-e dor de mare… vorba lui Chirila.

De-abia astept sa gasesc ragazul necesar pentru o iesire la mare.

Saptamana trecuta a fost atat de cald, incat un asemenea act de rebeliune imi parea singura chestie logica. Toata lumea imi spune sa ma bucur pentru zilele astea fierbinti; nu de alta, dar britanicii nu au parte de prea multe intr-un an…

Prin urmare… Clacton-on-Sea, here I come!

A pune pret pe timpul tau…

O perioada foarte agitata pentru mine, cu examene de final de an si multa, foarte multa munca. Se petrec atatea lucruri grozave in fiecare zi, incat pana si ragazul de a scrie aici e alocat unor scopuri mult mai importante.

Acum realizez cat de mult conteaza sa fii ocupat pana peste cap cu lucruri care merita, de pe urma carora vei avea de profitat cu adevarat.

Sentimentul ca faci ceva util si ca nu iti irosesti timpul, irosindu-ti sansele…

Ziua Europei e şi ziua ta!

Poate că în contextul economic actual, gândul că facem parte din marea familie europeană nu e atât de încântător, însă merită să recunoaştem că nu e deloc de lepădat faptul că avem acest drept.

Şi când spun asta, mă gândesc în primul rând la situaţia mea: dacă România nu ar fi fost în Uniunea Europeană, eu nu aş fi avut acum atâtea drepturi şi nu mi-aş fi permis niciodată să studiez în Londra.

 E-adevărat, suntem români şi adesea numai pentru asta trebuie să muncim de două ori mai greu pentru a demonstra cât suntem de buni, însă poate că asta face parte din datoria noastră faţă de Europa: să demonstrăm că merităm tot ce am primit şi că putem să ne schimbăm, atât imaginea negativă, cât şi obiceiurile proaste.

La mulţi ani, Europa! La mulţi ani, Romania!

Paranoia conspiraţiilor şi a sfârşitului lumii

Nu ştiu cât de sănătoşi la cap sunt cei care îşi petrec viaţa obsedaţi de ideea că suntem urmăriţi, că totul e o conspiraţie mondială, că nu mai avem parte de libertate şi zilele Armaghedonului ne-au ajuns din urmă. Nu ştiu nici eu şi tare am impresia că nu ştiu nici ei!

Se pare că paranoia conspiraţiilor la tot pasul a dat naştere unor monştri de prostie omenească. De la paşapoartele biometrice, la revoluţia din Moldova şi până la gripa porcină, totul are o conotaţie negativă, totul e plănuit, forţele întunericului lucrează, lovesc în sfânta integritate a celor cu adevărat duhovniceşti, îndemnându-i să atragă atenţia asupra marelui pericol ce ne paşte.

Ce e şi mai ciudat, e faptul că lumea citeşte astfel de aberaţii cretinoide! Nu, normalitatea nu mai prinde, însă scandalul, aberaţiile apocaliptice şi interminabilele conspiraţii… prind, prind foarte bine la publicul slab de înger.

Articole precum “Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii“, “1 MAI, ziua celebrării Walpurgis, a înfiinţării ordinului iluminatilor, a stângii şi internaţională a muncii“, sau “Dedesubturile sinodului” al 8-lea” sunt numai câteva exemple de genul ăsta.

Care e sensul acestor poveşti nemuritoare? Câtă relevanţă poate avea un discurs care serveşte etern-reîncălzita ciorbă a conspiraţiilor americane, evreieşti, catolice sau masonice, împotrivă sfântului şi dreptului neam românesc? La ce bun, că nu înţeleg?

În orice caz, asta spune multe despre cât de fanatici pot deveni unii oameni, folosindu-se de argumente religioase sau naţionaliste. Nimănui nu foloseşte, dar ce mai contează… totul e o mare conspiraţie!

Istoria artei în trei paragrafe (2)

Palatul lui Minos, Knossos, Creta

Frescă reprezentând un toreador

Muzeul Naţional de Arheologie, Atena. Imagine prin bunavoinţa Bridgeman Art Library

Civilizaţia minoană a înflorit între c. 3000 – 1100 î. Hr. Palatul lui Minos din Knossos, în Creta, a fost unul din cele trei palate construite de această civilizaţie şi a fost distrus, alături de palatele de la Phaistos şi Mallia, în timpul unui cutremur în c. 1700 î. Hr. După ce au fost reconstruite, palatele vor fi distruse de un nou cutremur, în c. 1450 î. Hr., ceea ce va marca sfârşitul acestei civilizaţiei, teritoriul fiind ocupat mai apoi de civilizaţia miceană.

Gripa porcină… pretext pentru o nouă isterie în masă

A sosit, a sosit, a debarcat şi în capitala britanică… gripa porcină e aici. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi pare sincer rău pentru cei care s-au ales cu acest nou tip de gripă sau care au murit din cauza ei.

Însă, pe undeva, nu e oare acesta scenariul pe care l-au tot pus pe ecran producătorii filmelor 28 Days Later, Land Of The Dead sau Outbreak? Ideea de bază e că infecţiile şi viruşii se pot adapta foarte uşor de la specie la specie şi la fel ca oricare alt virus, se vor răspândi. Şi se vor răspândi cu rapiditate.

La fel ca mulţi alţii, nu am aflat despre noul tip de gripă decât lunea trecută. E interesant câtă panică a creat de-atunci vestea asta. Iar cuvântul pandemie e pomenit tot mai des…

Cu câţiva ani în urmă, am avut de-a face cu ameninţarea gripei aviare, înainte de asta a fost boala vacii nebune şi toate astea într-o perioadă în ameninţarea unui război biologic iminent a fost tot timpul prezentă.

Ca şi când toate astea nu ar fi îndeajuns, deja se găsesc persoane convinse că resimt simptomele gripei, ceea ce e foarte posibil să fie total neadevărat. Însă face parte din procesul de formare a unei isterii în masă.

Mă gândesc la cei care s-au întors din Mexic sau care nu au ajuns încă acolo. Zilele trecute, ziarele pomeneau un cuplu foarte supărat pentru că zborul lor spre Mexic fusese anulat.

O reacţie mai mult decât idioată! Zborurile spre Mexic au fost anulate pentru un motiv foarte bun: poate că tu vrei să mergi într-o ţară în care gripa porcină îşi face de cap, însă ce se va întâmpla când te vei întoarce de acolo? De ce trebuie să fie supuşi şi alţii riscului de a se îmbolnăvi doar pentru că tu ai avut chef de plajă la Cancun?

Într-adevăr, dacă e să privim lucrurile din perspectiva rapidităţii cu care noul virus s-a răspândit, lucrurile nu arată prea bine. Însă, totuşi, putem trage aer în piept fără să ne fie frică şi încă nu e momentul să ne panicăm.

Încă…

Festivaluri în Europa, în vara lui 2009

Dacă festivalurile de muzică din Marea Britanie nu sunt îndeajuns pentru o vară trăită la maxim, iată şi câteva opţiuni pentru festivalurile care vor avea loc în restul Europei:

 Quart

Când: 30 Iunie – 4 Iulie

Unde: Kristiansand, Norvegia

Cine: Slash & Friends, Black Eyed Peas, Marilyn Manson, Placebo, Korn, Chris Cornell

Biletele: Pentru întregul weekend, 2250 coroane (226 €); Biletul pentru o singură zi, 750 coroane (75 €);

Site: quart.no

Roskilde

Când: 2-5 Iulie

Unde: Roskilde, Danemarca

Cine: Coldplay, Amadou & Mariam, Lily Allen, Eagles Of Death Metal, Fleet Foxes, Yeah Yeah Yeahs, Kanye West

Biletele: De la 1785 coroane (211 €);

Profil de artist (10) – Calvin Harris

• Biografie

Calvin Harris, supranumit şi „Stouffer”, este cântăreţ şi compozitor din Scoţia, născut la 17 ianuarie 1984. Genurile compoziţiilor sale includ muzica electronică, disco, pop şi new wawe, albumele sale fiind produse sub egida Sony BMG şi EMI Music Publishing.

Vorbind despre viaţa sa de dinainte de a cunoaşte succesul, Harris notează pe site-ul personal: „Calvin Harris invented disco. No, Calvin Harris reinvented disco. He was Marks & Spencers’ champion shelf-stacker two years running. He made his debut album fuelled by chicken breast fillets.”

• Cariera muzicală

Calvin Harris debutează pe piaţa muzicală la 21 de ani, cu piesele „Da Bangos” şi „Brighter Days”. În 2006 semnează contractele cu EMI (pentru distribuţia albumelor) şi Sony BMG (pentru înregistrarea albumelor), după ce muzica sa a fost descoperită pe reţeaua de socializare MySpace.

Primul său album, „I Created Disco”, a apărut pe 29 iunie 2007. Albumul conţine puternice influenţe ale muzicii din anii ´80, fiind promovat ulterior într-un turneu în Marea Britanie. Piesele „Acceptable in the ´80s” şi „The Girls” vor intra curând în Top 10 în Marea Britanie, unde se vor menţine peste cincisprezece săptămâni.

Calvin Harris a colaborat cu Kylie Minogue, având şansa de a produce piesele „In My Arms” şi „Heart Beat Rock” de pe albumul „X”. De asemenea, a colaborat şi cu rapperul britanic Dizzee Rascal, la elaborarea piesei „Dance Wiv Me”, care a atins curând prima poziţie în topurile britanice. Totodată, lui Harris i-a fost propusă colaborarea cu Lady Gaga, pe care a refuzat-o.

În aprilie 2009, Calvin Harris a lansat single-ul „I’m Not Alone”, de pe noul său album, care va fi promovat printr-un turneu ce va cuprinde Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Olanda şi Statele Unite.

Harris a fost nominalizat în diferite competiţii de gen la categoriile „Best Electronic Artist or DJ”, „Best Breakthrough Artist”, „Best British Single” şi a câştigat distincţiile pentru cel mai bun remixer (2009, The Music Producers Guild Awards) şi „Best Dancefloor Filler” (2009, NME Awards).

• Legături:

Site-ul personal al artistului, calvinharris.tv

Profilul de pe MySpace, aici

• Videoclip

Mai jos, videoclipul piesei „I’m Not Alone”:

Trăieşte-ţi visul!

E uşor de înţeles faptul că în viaţă, nimic nu e întâmplător. Lucrurile nu ni se întâmplă pur şi simplu, de la sine; sunt efectele deciziilor şi alegerilor pe care le facem. Suntem influenţaţi de o serie de factori, ne vedem constrânşi să vedem lucrurile în funcţie de posibilităţile momentului, însă, în definitiv, modul în care ştim să alegem şi să identificăm cele mai bune opţiuni posibile ne va marca în mod decisiv viitorul.

Suntem îndrumaţi de puterea aspiraţiilor noastre şi vrem să credem că vom avea parte de ceva special. Totuşi, în viaţă nimic nu e gratuit şi lucrurile consistente, valorile care persistă, trebuie obţinute prin muncă, prin efort şi putere de caracter.

Ne făurim propriile idealuri, facem tot ceea ce credem că e mai bine pentru a le aduce la viaţă, renunţăm la ceva pentru a avea altceva mai bun, călăuziţi fiind în toate de puterea gândului că nimic nu e prea dificil, că nimic nu e imposibil atunci când înveţi să priveşti lucrurile prin prisma ţelului final.

A-ţi trăi visul, a crede în idealurile tale, mai ales când nimeni nu pare să înţeleagă unde vrei să ajungi… iată ce înseamnă să fii cu picioarele pe pământ: nu e suficient să îţi doreşti sau să visezi cu ochii deschişi, trebuie să munceşti, să cauţi, să întrebi, să fii mereu pregătit pentru ceva nou, să nu uiţi de unde ai plecat, să faci ceea ce trebuie să faci şi mai ales să nu uiţi unde trebuie să ajungi…

Tinchy Stryder Ft. N – Dubz, Number 1

Locul 1 în topurile britanice. Înseamnă că titlul melodiei a fost cu adevărat inspirat…

Imagini care vorbesc (7)

 

1. Trupele britanice iau parte la o ceremonie specială, cu ocazia transferului de putere asupra bazei militare de la Basra, Irak. Baza va fi preluată de armata americană, ceea ce apropie de final misiunea britanică pe teritoriul irakian.

2. O femeie ia parte la festivităţile tradiţionale marcate de sărbătorirea Zilei Reginei, în oraşul Apeldoorn, Olanda.

3. În timp ce majoratea ţărilor se pregătesc de sărbătorirea Zilei Internaţionale a Muncii, un muncitor din Bangladesh este surprins în timpul unei activităţi istovitoare, în oraşul minier Dhaka.

Festivaluri de muzică în Marea Britanie, în vara lui 2009

Festivalurile de muzică din vara lui 2009 din Marea Britanie promit să ofere câte ceva pentru fiecare iubitor de muzică. Poate că e cazul să îţi faci planurile de vacanţă încă de pe-acum…

Lista poate fi descarcată în format Word sau PDF, aici.

Rockness
Când: 12-14 Iunie
Unde: Dores, lângă Inverness, Scoţia
Cine: The Flaming Lips, Basement Jaxx, The Prodigy, Placebo, Dizzee Rascal, Orbital, Super Furry Animals;
Biletele: Campingul în weekend, între 105 – 139 £, biletele pentru concerte sunt încă disponibile;
Site: rockness.co.uk

Download Festival
Când: 12-14 Iunie
Unde: Donington Park, Castelul Donington, lângă Derby
Cine: Faith No More, Slipknot, Def Leppard, Marylin Manson, Whitesnake, Korn, Pendulum, ZZ Topp;
Biletele: Între 135 – 200 £;
Site: downloadfestival.co.uk

Isle of Wight Festival
Când: 12-14 Iunie
Unde: Seaclose Park, Newport, Isle of Wight
Cine: The Prodigy, Stereophonics, Razorlight, Neil Young, Pendulum, Pixies, Arno Carstens;
Biletele: Între 120 – 140 £;
Site: isleofwightfestival.com

Glastonbury
Când: 24-28 Iunie
Unde: Worthy Farm, Pilton, Somerset
Cine: Lily Allen, Fleet Foxes, Neil Young, Blur, Bruce Springsteen, Emiliana Torrini, Doves, Franz Ferdinand, The Ting Tings, Echo And The Bunnymen, White Lies and Florence And The Machine;
Biletele: Epuizate;
Site: glastonburyfestivals.co.uk

T in The Park
Când: 10-12 Iulie
Unde: Balado, lângă Kinross-shire, Scoţia
Cine: The Killers, Blur, Kings of Leon, Nick Cave And The Bad Seeds, Pendulum, Bloc Party, Yeah Yeah Yeahs;
Biletele: Pentru camping în weekend, epuizate; Bilete fără camping, încă disponibile, 170 £;
Site: tinthepark.com

Latitude
Când: 16-19 Iulie
Unde: Henham Park, Suffolk
Cine: Nick Cave And The Bad Seeds, Grace Jones, Pet Shop Boys, Bat For Lashes, Editors, Spiritualized;
Biletele: Pentru întregul weekend, 150 £;
Site: latitudefestival.co.uk

Global Gathering
Când: 24-26 Iulie
Unde: Long Marston Airfield, lângă Stratford-upon-Avon, Warwickshire
Cine: The Prodigy, Orbital, Carl Cox, Pendulum, Paul Van Dyk, Armin Van Buuren;
Bilete: Pentru întregul weekend, 115 £, biletele VIP, 175 £;
Site: globalgathering.co.uk

Womad
Când: 24-26 Iulie
Unde: Charlton Park, Malmesbury, Wiltshire;
Cine: Ethiopiques, Fat Freddys Drop, Solomon Burke, Nneka, Oumou Sangare, Rokia Traoré;
Biletele: Camping în weekend inclus, 125 £;
Site: womad.org

Mic ghid de supravieţuire în criza economică

Mai întâi, o privire de ansamblu…

Perioada prin care trecem acum nu e una tocmai bună.

Nu e nimic plăcut în a da piept cu efectele crizei financiare, dar trebuie să fim conştienţi că e ceva trecător; prin 2015, ceea ce te îngrijorează acum atât de mult nu va fi nimic altceva decât o amintire îndepărtată şi te vei întreba: oare de ce s-a făcut atâta caz pe seama asta atunci?

Şi până prin 2050, mai mult ca sigur lumea va trece printr-o altă recesiune, dacă nu chiar două şi vei avea de-a face şi cu efectele lor. Iar prin 2100, vei fi cu siguranţă în lumea celor drepţi şi tot ce va rămâne va fi menţionarea ta într-un arbore genealogic, un profil pe Facebook sau o fotografie prăfuită pe peretele unei case.

Ce vreau să spun cu toate astea e faptul că şi criza financiară prin care trecem şi ale cărei efecte le simţim cu toţii, nu e decât un proces trecător, care nu are nicio semnificaţie reală dacă privim lucrurile în perspectivă. Câţiva ani de instabilitate financiară nu te pot afecta atât de mult încât să rămâi fără soluţii, fapt pentru care singura soluţie inteligentă e să găseşti metode de a ieşi din dificultate.

Fie că-ţi place, fie că nu, totul se învârte în jurul banilor…

La propriu vorbind, oricât de mult ne-am învârti în jurul cozii, în lumea în care trăim, totul se învârte în jurul banilor. Trist, dar adevărat!

Şi când spun că totul se învârte în jurul banilor, nu mă refer numai la ideea de putere ori influenţă sau la simplul fapt că banii îţi permit să posezi o casă imensă şi o maşină scumpă.

Banii stau, propriu-zis, la baza societăţii în care trăim; suntem nevoiţi să ne folosim de puterea banilor în toate împrejurările vieţii: prin bani îţi asiguri un acoperiş deasupra capului, pentru a pune mâncare pe masă, trebuie să dai bani, pentru bani eşti nevoit să munceşti.

Prin urmare, faptul că trebuie să câştigi bani pentru a putea trăi e o constantă a vieţii de zi cu zi. Trebuie să faci bani, chiar şi în perioadele de criză.

Nu e răul atât de rău!

Atâta timp cât vezi lucrurile în ansamblu, criza economică nu te poate distruge. Trebuie să fii conştient că, de bine de rău, trăieşti într-o ţară liberă, ceea ce e foarte bine, pentru că poţi face o diferenţă: poţi prelua frâiele propriului destin.

În definitiv, venitul tău lunar e dictat de cât de mult eşti dispus să munceşti. De asemenea, un impact pozitiv al crizei economice prin care trecem îl reprezintă şi faptul că ajungem să renunţăm la multe lucruri de care nu avem nevoie cu adevărat, pe care ne-am învăţat să le cumpărăm, fie că trebuia, fie că nu.

Faptul că avem de-a face cu un climat economic instabil nu exclude faptul că oportunităţile încă există: Walt Disney şi-a deschis studioul în timpul recesiunii din 1923, Hewlett Packard a prins viaţă într-o perioadă economică instabilă, iar Bill Gates şi Paul Allen au pus bazele Microsoft în timpul crizei din anii ´70.

Bani se pot face atât în vremuri bune, cât şi în vremuri rele.

Recesiunea zguduie lucrurile: marile companii îşi mai scurtează din profituri, serviciile şi firmele exclusiviste dispar din decor, însă mai mult decât atât, recesiunea e un prilej pentru oamenii întreprinzători, care dispun de idei bune şi de capacitatea de a munci din greu.

E-adevărat, recesiunea schimbă ordinea naturală a lucrurilor: oportunităţile de a face bani sunt peste tot.

Ziua Naţională a Angliei

23 aprilie, “St George’s Day”, e ziua naţională a Angliei. O sărbătoare a unităţii, curajului şi prieteniei, în care valorile ce fac naţiunea engleză atât de măreaţă sunt scoase astăzi în evidenţă.

De la arborarea steagului cruciat pe primăria Londrei, până la manifestările din piaţa Leadenhall sau concertele din Trafalgar Square, ziua naţională a Angliei e o sărbătoare a tuturor, englezi sau nu.

Iar pentru studenţi, e o zi de relaxare. Pe o vreme atât de frumoasă, seminariile, lecturile şi orele lungi petrecute în bibliotecă mai pot să aştepte. E zi de ieşit în pub!

Criza economică… văzută de la Londra

 

Cum se resimte criza financiară în capitala britanică, într-un articol pe care am avut onoarea de a-l scrie pe blogul celui mai tare blogger transilvănean, Makavelis.

Poate fi citit aici.

Istoria artei în trei paragrafe (1)

“Istoria artei în trei paragrafe” introduce, în mod succint, o perspectivă cronologică asupra mişcărilor majore din arta occidentală, examinând originile artei din preistorie şi până la marii artişti ai zilelor noastre, fiecare artist fiind încadrat în contextul şcolii din care face parte, în funcţie de perioada istorică, de viziunea artistică sau de tehnica folosită.

Rubrica apare în fiecare duminică.

ARTA ANTICĂ

Picturile din peştera de la Lascaux

Cal galopând

Peşterile de la Lascaux, Dordogne, Franţa

(Reprezentare prin bunăvoinţa Bridgeman Art Library)

Reţeaua de peşteri de la Lascaux, regiunea Dordogne, din sud-vestul Franţei, conţine picturi murale datând din Paleolitic, care reprezintă animale, inclusiv cai, bizoni şi caprioare. Civilizaţia care a creat aceste reprezentări artistice a trăit cu aproximativ 15.000 de ani î. Hr., cel mai probabil peşterile fiind decorate astfel pentru a însoţi un ritual magic sau pentru a asigura succesul la vânătoare.

Peşterile de la Lascaux au fost descoperite total neintenţionat în 1940, de către un grup de tineri, însoţiţi de un câine. În căutarea câinelui care se rătăcise, au fost descoperite peşterile. Curând, peşterile de la Lascaux au atras turişti din întreaga lume. La mijlocul anilor ‘60, accesul publicului în peştera originală a fost oprit datorită deteriorării rapide a picturilor. În prezent, vizitatorii pot vedea doar reproduceri ale picturilor din Paleolitic, în peşterile din jur.

Picturile de la Lascaux variază foarte mult între ele, ca mărime. Unele întrec mărimea naturală a unui animal, altele, dimpotrivă, sunt foarte reduse ca dimensiuni. Pictura reprezentată aici conţine detalii mult mai bine definite şi cu un colorit mult mai bogat, spre deosebire de alte picturi ale căror elemente sunt schiţate simplist.

De la moarte la viaţă…

Ambiţia

Când vine vorba de ceea ce poate face un om cu propria-i viaţă, cerul e limita! E-adevărat că uneori te vezi nevoit să faci faţă unor situaţii dificile sau să ai de-a face cu persoane imposibile, ceea ce te-ar putea determina să îţi pierzi elanul, dar în marea majoritate a situaţiilor din viaţa fiecăruia, tot timpul e loc de mai bine, tocmai pentru că progresul personal şi dorinţa de a fi din ce în ce mai bun, nu pot fi limitate de nimeni şi de nimic.

Acum, una e ambiţia stupidă de a face tot posibilul pentru a te ridica, fără să-ţi pese de consecinţe şi să te intereseze nu atât cât de bun devii, ci cât de sus ajungi (în facultate, un profesor avea o vorbă celebră: “Faci orice, urci peste cadavre, te ridici!“) şi alta e să crezi în tine, să vezi în toate împrejurările, posibilităţi şi să alegi din tot ceea ce ţi se oferă ce e mai bun pentru tine şi pentru viitorul tău.

E-adevărat că suntem oameni, supuşi greşelilor, adesea facem lucruri pe care nu le gândim prea mult şi ne vedem siliţi să suportăm consecinţele. Însă, în final, ideea de bază la tot ceea ce se întâmplă cu noi şi felul în care decidem să ne trăim viaţa e să vedem dincolo de orizontul limitat al existenţei de zi cu zi şi să pricepem că e loc de mai bine, că putem face mai mult şi că putem fi mai buni. De la chestiile mici şi până la aspectele majore, depinde de noi să vedem lucrurile în perspectivă.

Pentru că atunci când vine vorba de tine, de aspiraţiile, dorinţele şi aşteptările tale, nu trebuie să îţi impui limite, nu e corect să-i laşi pe alţii să-ţi impună limite. Şi nimic nu te poate ajuta mai mult în tot acest periplu decât ambiţia de a fi din ce în ce mai bun…

Doi cai frumoşi!

De când am descoperit clipul ăsta, cred că l-am văzut de vreo douăzeci de ori. Şi pe cum îl văd mai des, tot mai multe sensuri subtile îi descopăr: câţi cai pot fi înhămaţi la o căruţă? Şase? Da, pot fi înhămaţi şi şase. Însă răspunsul general-valabil e doi, doi cai frumoşi! Şi ca tacâmul să fie complet, clipul de mai jos e filmat în Alba Iulia. Cine-ar fi crezut?